În contextul creşterii prevalenţei obezităţii la nivel mondial, pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a populaţiei, intervenţiile care scad masa corporală şi procentul de ţesutul adipos capătă un interes din ce în ce mai ridicat. Astfel, tot mai multe studii aduc în prim plan postul intermitent şi potenţialele sale beneficiile sale asupra sănătăţii.

Datele actuale sugerează că postul intermitent poate contribui la reglarea metabolismului glucidic și lipidic, la reducerea inflamației sistemice și a stresului oxidativ, diminuând astfel riscul bolilor cardiovasculare — principala cauză de mortalitate și morbiditate la nivel global.

Principalele abordări pentru reducerea greutății corporale se bazează fie pe scăderea aportului caloric zilnic, fie pe creșterea duratei și frecvenței perioadelor de post alimentar.

• Restricția calorică presupune reducerea aportului energetic zilnic sub necesarul obișnuit, fără a produce malnutriție sau deficit de nutrienți esențiali.

• Dietele bazate pe post implică stabilirea unor intervale de timp în care nu se consumă alimente sau băuturi cu conținut caloric.

În cazul postului intermitent, scăderea aportului caloric zilnic poate apărea ca efect secundar la unele persoane, însă această strategie nu impune în mod obligatoriu monitorizarea sau restricționarea conținutului caloric al meselor din perioada de alimentație.

Un review publicat în New England Journal of Medicine a evidențiat modificările moleculare declanșate de postul intermitent și implicațiile acestora asupra sănătății umane. Postul activează răspunsuri adaptative celulare conservate evolutiv, care acționează integrat la nivel de organ, sistem și organism.

Din perspectivă evolutivă, disponibilitatea alimentelor a fost limitată pentru strămoșii umani, ceea ce a favorizat dezvoltarea unor mecanisme metabolice adaptate perioadelor prelungite fără aport alimentar. Expunerea repetată la intervale de post reactivează aceste mecanisme, determinând:

• intensificarea apărării antioxidante;

• stimularea reparării ADN-ului;

• îmbunătățirea controlului calității proteinelor;

• creșterea biogenezei mitocondriale;

• activarea autofagiei;

• reducerea inflamației sistemice.

Aceste procese sunt diminuate în contextul supraalimentației și al sedentarismului, caracteristice stilului de viață modern.

Principalele surse energetice ale organismului sunt glucoza și acizii grași liberi. După masă, glucoza este utilizată ca sursă primară de energie, iar excesul energetic este stocat sub formă de trigliceride în țesutul adipos.

În timpul postului:

• trigliceridele sunt descompuse în acizi grași și glicerol;

• acizii grași sunt transformați la nivel hepatic în corpi cetonici;

• corpii cetonici devin o sursă majoră de energie pentru numeroase țesuturi, inclusiv pentru creier.

Trecerea de la utilizarea glucozei la utilizarea acizilor grași și a corpilor cetonici reflectă o flexibilitate metabolică crescută și o eficiență energetică superioară.

Un review publicat în Nature Reviews Endocrinology a concluzionat că ADF, TRF și dieta 5:2 determină o pierdere în greutate ușoară până la moderată pe perioade de 8–12 săptămâni. Pe termen lung, eficacitatea acestor strategii rămâne insuficient evaluată. Scăderea ponderală obținută prin IF este comparabilă cu cea obținută prin restricție calorică tradițională.

Un alt review publicat în Annual Reviews a confirmat eficacitatea similară a principalelor tipuri de IF și a concluzionat că postul intermitent este, în general, sigur. Nu s-a observat o scădere semnificativă a nivelului de energie și nici o creștere a comportamentelor alimentare dezadaptative (mâncat compulsiv, bulimie, anorexie nervoasă sau alimentație nocturnă).