Din anunțul Prințesei de Wales că se confruntă cu o formă de cancer abdominal au ieșit în evidență mai multe aspecte delicate. Unul dintre ele este modul în care le vorbește despre diagnosticul ei și probleme de sănătate copiilor George, Charlotte și Louis. Afirmațiile ei curajoase au inspirat mai multe organizații din Regatul Unit să emită sfaturi pentru părinți, pentru a-i ajută să comunice cu prudență către cei mici în astfel de cazuri, scrie Urban.ro.
În videoclipul emoționant, fără precedent în istoria familiei regale, Prințesa de Wales a declarat: “William și cu mine am făcut tot ce am putut pentru a procesa și gestiona acest lucru în privat, de dragul tinerei noastre familii. După cum vă puteți imagina, acest lucru a necesitat timp. Mi-a luat timp să mă recuperez după o intervenție chirurgicală majoră pentru a-mi începe tratamentul. Dar, cel mai important, ne-a luat timp să le explicăm totul lui George, Charlotte și Louis într-un mod adecvat pentru ei și să îi asigurăm că voi fi bine”.
Atât Prințesa Catherine, cât și Prințul William sunt mari activiști ai sănătății mintale și emoționale, în special în ceea ce privește educația copiilor în acest sens.
Conversațiile despre cancer sunt dificile pentru adulți, dar poate fi și mai greu ca părinte să știi cum să explici diagnosticul copilului tău.
Dacă v-ați întrebat ce sfaturi ar putea fi date părinților care trebuie să comunice diagnosticul de cancer copiilor sau membrilor mai tineri ai familiei, Cancer Research UK, cea mai mare organizație independența de cercetare în domeniu, a oferit o serie de recomandări în acest sens. Poate fi vorba despre un diagnostic care v-a fost pus dvs. sau unui alt membru al familiei.
Cel mai important este să fiți sincer cu cei mici. Deși este posibil să doriți să obțineți sfaturi de la echipa medicală sau de la un terapeut înainte de a începe discuțiile, rețineți că deschiderea dvs. îi va ajută pe copii să înțeleagă, să se simtă mai siguri și să facă față propriilor emoții.
Prima conversație ar trebui privită ca un punct de plecare – nu trebuie să aveți toate răspunsurile imediat și este posibil să existe mai multe discuții în continuare. Răbdarea și pregătirea emoțională pentru aceste discuții sunt esențiale.
Astfel, se recomandă să vorbiți mai întâi cu medicul, asistenta sau consilierul medical înainte de a vorbi cu copiii. Vă pot ajută să pregătiți ce să spuneți și cum să răspundeți la orice întrebare pe care copilul ar putea să o aibă.
Un alt pas este să repetați ceea ce urmează să spuneți sau chiar să scrieți textul și să rostiți cu voce tare (dacă este vorba de diagnosticul dvs.): “Am cancer”, astfel încât să fie mai puțin șocant, atunci când le spuneți copiilor.
Trebuie să folosiți un limbaj simplu, clar și propoziții scurte, să mențineți informațiile relevante pentru situația actuală, și nu neapărat despre lucrurile care s-ar putea întâmpla în viitor. De asemenea, îi puteți întreba pe cei mici ce știu despre cancer (sau despre alte boli grave) și să le explicați ce au înțeles greșit.
Reacțiile celor mici pot fi neașteptate, trebuie să fiți pregătit pentru ca ei să reacționeze în propriul mod și să îi întrebați dacă mai doresc să știe ceva suplimentar.
Se recomandă să repetați informațiile pentru copiii mai mici, în special pentru cei sub 7 ani, deoarece este posibil ca aceștia să nu le asimileze sau să nu le înțeleagă pe toate.
Nu trebuie să le spuneți totul, le puteți oferi frânturi de vești și să le construiți treptat o imagine a bolii și ce presupune. Nu presupuneți că au aceleași preocupări sau frici, puteți fi sincer și să le spuneți că nu știți unele răspunsuri.
Un aspect important este să mențineți conversația despre ceea ce se întâmplă în prezent.
Nu trebuie să preziceți viitorul sau ce s-ar putea întâmpla. Puteți să le explicați copiilor cum ar putea să le afecteze viața și rutina de zi cu zi. De exemplu, dacă sunteți în spital, cine îi va duce la școală sau va fi acolo când se vor întoarce acasă.
Pentru astfel de schimbări — care ar putea fi bruște în unele cazuri —, este importantă stabilirea unei rutine cu un calendar expus la vedere. Rutina ar putea include activități distractive, dar și instrumente, precum o cutie a emoțiilor în care cei mici să scrie sau să adauge un obiect de fiecare dată când se simt îngrijorați în legătură cu acest subiect.
Se recomandă să încurajați exprimarea emoțiilor, să îi ajutați să le înțeleagă și să introduceți anumite obiecte care le-ar putea oferi confort în legătură cu anxietatea pe care o resimt la separarea temporară.
Potrivit Cancer Research UK, “nu contează dacă plangeți sau dacă le arătați că sunteți supărat. Îi poate ajuta să vadă că este normal să plângă și să fie sinceri cu privire la emoțiile lor. Arătați-le copiilor că îi iubiți, spunându-le acest lucru, îmbrățișându-i și amintindu-le că vor fi mereu îngrijiți.”
