Tensiunile tot mai mari de la granița ruso-ucraineană au sporit temerile cu privire la o agravare a crizei energiei în Europa. Prețurile la gaz de pe piața europeană au depășit deja recordul absolut și reprezintă o amenințare reală pentru europenii de rând care se confruntă cu un trai tot mai costisitor, scrie The Guardian. Ce opțiuni alternative există pentru furnizarea de gaze naturale în Europa dacă Rusia oprește livrările?
Rusia este cel mai mare furnizor de gaze al Europei, iar o treime din toate livrările trec prin conductele ucrainene în drumul lor spre celelalte țări de pe continent.
În ultimul an, exporturile de gaze rusești au fost cu o pătrime mai reduse decât în mod normal, iar liderii europeni se tem că o invazie a Ucrainei ar putea prevesti o catastrofă energetică în situația în care livrările de gaze vor fi reduse și mai mult.
Oficialii Casei Albe au spus săptămâna aceasta că administrația Biden se pregătește să finalizeze o înțelegere care „va garanta că Europa o să supraviețuiască acestei ierni și primăveri”. Negocierile prevăd ca mai multe țări producătoare să trimită gaze naturale lichefiate (GNL) în Europa pe calea apei.
Cine ar putea trimite de urgență Europei gaze naturale în plină criză energetică
Discuțiile americanilor se concentrează, cel mai probabil, asupra Qatarului, unul dintre cei mai mari producători de gaze naturale și al doilea cel mai mare exportator de GNL din lume, depășit doar de Australia.
Qatarul este un aliat important al Occidentului din Orientul Mijlociu și a furnizat GNL Marii Britanii și altor țări europene de mulți ani, livrate pe vase-cisternă în condiții de „super-răcire”. Libia ar putea de asemenea să ajute, având în vedere apropierea geografică de Europa.
SUA ar putea să joace un rol direct în suplimentarea rezervelor de gaze a Europei. În ultima lună, o cantitate record de GNL din Statele Unite a ajuns în porturile europene.
Americanii sunt foarte interesați să încurajeze Europa să renunțe la dependența de gazele rusești și la proiectul gazoductului Nord Stream 2 în favoarea propriilor rezerve de gaze de șist.
Cât de multe gaze naturale de urgență are nevoie Europa
Provocarea crizei energetice a Europei va depinde de cât de mult se vor tensiona relațiile dintre Rusia și Ucraina. Rusia trimite în jur de 230 de milioane de metri cubi de gaz Europei în fiecare zi, din care o treime trec prin Ucraina.
Experții au păreri împărțite cu privire la intențiile Kremlinului: unii spun că Rusia va tăia livrările de gaze spre toată Europa, alții sunt de părere că doar cele care trec prin Ucraina vor fi afectate. Mai sunt și din cei care cred că Moscova nu va umbla deloc la „robinet”.
„Dacă Rusia folosește exporturile de gaze ca pe o armă, cât de mult ar fi dispuși să perturbe rețeaua de energie? E greu de făcut un astfel de scenariu”, a spus Helima Croft, un manager al băncii de investiții RBC Capital.
Întrebarea nu este dacă SUA ar putea să joace rolul de furnizor de avarie al Europei, ci dacă va putea livra destul gaz pentru a atenua orice perturbare a aprovizionării cu gaze rusești.
Cât de mare este rezerva de gaze naturale și poate ea să umple golurile lăsate de o posibilă sistare a livărilor rusești
Rezervele de gaz sunt deja scăzute din cauza efectelor negative asupra economiei mondiale pe care le-a generat pandemia de COVID-19, explică analistul Xi Nan.
SUA au spus că discuțiile despre livrările cu GNL au loc cu mai multe firme și state din toată lumea tocmai pentru a evita situația în care trebuie să ceară unei singure companii sau țări să își sporească dintr-o dată producția și livrările. În schimb, se caută cât mai multe surse care să aprovizioneze cu gaz Europa în cantități individuale mai mici.
Qatarul produce în acest moment 77 de milioane de tone pe an de GNL, dar a contractat deja în jur de 97 de milioane de tone clienților din Asia, Europa și Kuweit și altor companii energetice mari care pot alege singure unde își trimit marfa.
Există posibilitatea ca unele din aceste livrări destinate Asiei să fie trimise în Europa datorită temperaturilor ridicate din regiunea continentului asiatic care au dus la o cerere mai mică pentru gaze, a explicat Croft.
Este nevoie de discuții „delicate” între producătorii majori de gaz și consumatorii din Asia pentru a obține mai multă flexibilitate pe această temă, a mai spus Croft.
Când a mai fost vreodată lumea în această situație
De-a lungul timpului, s-au luat mai multe măsuri de criză în privința livrărilor de petrol, dar niciodată în cazul gazelor naturale.
În timpul războiului civil din Libia, Arabia Saudită a fost de acord să mărească exporturile de petrol pentru a umple golul lăsat de petrolul nerafinat libian care a împins prețul barilului de petrol până la 120 de dolari.
Mai recent, Arabia Saudită a negociat cu ceilalți membri ai OPEC, Organizația Statelor Exportatoare de Petrol, care include 13 țări, pentru a reduce producția de petrol. Această măsură era necesară pentru a evita prăbușirea prețului petrolului într-o perioadă în care cererea scăzuse vertiginos din cauza pandemiei.
Piața gazelor naturale nu se bucură de același nivel de cooperare între statele producătoare, ceea ce face găsirea unei soluții de ieșire din criză mult mai dificilă.
„Mohammed bin Salman (Prințul moștenitor al Arabiei Saudite) se crede banca mondială a petrolului”, a spus Croft. „Chiar dacă Qatarul ar vrea să ajute, aceștia nu au acces la banii lichizi pe care saudiții ar putea să îi acceseze prin rezervele lor de petrol.”
Este posibil ca aceste timpuri nemaivăzute să necesite implementarea unor măsuri fără precedent pentru ieșirea din criza energetică.
