Dacă doriți să atingeți mâna unei persoane dragi în timpul unui apel video, să efectuați o intervenție chirurgicală complexă peste ocean sau să manipulați deșeuri nucleare fără a le manipula efectiv, oamenii de știință ar putea avea un răspuns – un dispozitiv care imită îndeaproape simțul tactil, simulează experiența reală a atingerii obiectelor, cu utilizări multiple, scrie The Times.
Cercetătorii susțin că au dezvoltat un sistem sofisticat de „feedback haptic” care simulează experiența reală a atingerii obiectelor, stimulând pentru prima dată întreaga gamă de senzori de pe vârfurile degetelor noastre. În cele din urmă, ei speră să îl încorporeze într-o mănușă – astfel încât oamenii să poată „atinge” prin internet.
„Un domeniu în care dispozitivul poate fi utilizat este cel al aplicațiilor sociale – de exemplu, odată cu pandemia și globalizarea, este foarte probabil să aveți rude care nu locuiesc în același oraș cu dumneavoastră”, a explicat Dr. Sara Abad, de la University College London (UCL). „Din păcate, cu apelurile video există o barieră. Pentru legătura socială, care este importantă, aveți nevoie de atingere, dar apelurile video nu oferă acest lucru.”
Tehnologia, a spus ea, ar putea în cele din urmă „oferi o modalitate de a încorpora atingerea în interacțiunile noastre sociale virtuale”. Dar obiectivele reale ale savanților sunt mult mai aplicate, precum găsirea de modalități pentru a ajuta chirurgia la distanță. În prezent, a spus Abad, „chirurgul folosește o consolă care controlează brațe robotice. Brațele sunt în contact direct cu pacientul, nu își pot folosi degetele pentru a evalua tipul de țesut cu care interacționează. Acest lucru este important, deoarece simțul tactil poate diferenția țesuturile sănătoase de cele canceroase. Scopul nostru este să oferim acest tip de feedback.”
Sistemele de feedback haptic există deja, de exemplu, permițând persoanelor care lucrează de la distanță cu roboți în medii periculoase să primească un feedback rudimentar. Dar acestea pot fi neintuitive, utilizatorii având nevoie de instruire pentru a înțelege ce înseamnă de fapt vibrațiile. Cel mai recent sistem, descris într-o lucrare publicată în revista Nature Communications, este demonstrat în cadrul Festivalului Științei Britanice, la Universitatea din East London.
„Pielea este unul dintre cele mai mari organe pe care le avem în corpul nostru și furnizează mai multe tipuri de informații, de exemplu textura și marginile”, a declarat Abad. „De asemenea, ne spune despre tipul de stimul pe care îl primim, de exemplu un stimul constant stabil sau o vibrație”.
Înțelegând cum și unde sunt interpretați acești stimuli, ea și colegii ei cred că au găsit o modalitate de a-i declanșa individual. Folosind vibrații cu frecvențe specifice pentru a stimula independent fiecare dintre cei patru mecanoreceptori de pe piele, a declarat Abad, ei ar putea induce „percepția unor caracteristici precum marginile obiectelor, texturile și întinderea pielii”. Sistemul este încă departe de aplicarea practică și are nevoie de o metodă de a traduce obiectele de la celălalt capăt în stimuli. Cu toate acestea, potrivit profesorului Helge Wurdemann de la UCL, potențialul său este clar: „Când vă uitați, de exemplu, la dezafectarea nucleară, există roboți mari care operează în zona periculoasă”. Cei care îi controlează, spune el, folosesc deja feedback haptic.
„Oamenii au mănuși care le oferă simțul tactil. Provocarea este întotdeauna de a oferi o senzație foarte realistă de atingere. Credem că dispunem acum de o tehnologie care ne-ar permite să proiectăm o astfel de mănușă.” El a adăugat: „Dacă trebuie să dezasamblați materiale radioactive, un simț realist al atingerii ar putea fi crucial pentru sortarea diferitelor componente”.
