Experimentul care a schimbat știința somnului și a uimit NASA

În 1962, un geolog francez a petrecut peste două luni în izolare completă într-o peșteră glaciară, fără ceas, lumină sau contact uman. Când a ieșit, descoperirile sale au pus bazele unei noi științe, cronobiologia și au atras atenția NASA.

În vara anului 1962, Michel Siffre, un tânăr geolog francez, a intrat într-o peșteră glaciară din Alpii francezi cu un scop simplu: să studieze formațiunile geologice. Însă ceea ce a început ca o expediție de teren s-a transformat într-un experiment științific revoluționar despre modul în care funcționează ceasul intern al corpului uman în absența oricăror repere temporale.

Siffre a stat 63 de zile complet izolat, fără calendar, ceas sau lumină naturală. Nu putea comunica decât printr-o linie radio cu exteriorul, iar aceasta transmitea doar informații de bază, niciodată ora sau data, informează Blic.

„Picioarele îmi erau mereu ude, iar temperatura corpului mi-a scăzut până la 34 de grade Celsius”, a povestit el. Condițiile erau extreme: frig constant, umezeală de 98% și lipsa oricărui confort. „Mă simțeam ca o marionetă nebună”, a spus Siffre, descriind starea sa psihică după o perioadă prelungită de izolare.

Pe parcursul șederii, a ținut un jurnal detaliat, a documentat tiparele de somn și stările mentale prin exerciții psihologice simple. Unul dintre cele mai importante rezultate ale acestui experiment a fost observarea modificării ritmului circadian. Fără lumina zilei care să-i regleze programul, Siffre a descoperit că organismul lui începea să funcționeze după un ciclu intern mai lung.

„Aveam 36 de ore de veghe neîntreruptă, urmate de 12 ore de somn”, a explicat el. Ceea ce a surprins cercetătorii a fost că Siffre nu era conștient de această schimbare. Experimentul său a arătat clar că, în lipsa semnalelor externe, corpul uman nu mai urmează un ciclu de 24 de ore, așa cum se credea anterior.

Inițial privit cu scepticism, proiectul lui Siffre a devenit piatra de temelie pentru cronobiologie, disciplina care studiază ritmurile biologice. „NASA a analizat primul meu experiment din 1962 și a furnizat fonduri pentru efectuarea unei analize matematice sofisticate”, a declarat el. Agenția spațială americană a fost interesată de aceste descoperiri, mai ales în contextul misiunilor spațiale de lungă durată.

Ulterior, alți voluntari au participat la studii similare în peșteri, unii chiar sub coordonarea lui Siffre. Aceștia au raportat ritmuri biologice ciudate, cu „zile” de 25 de ore și „nopți” de 12 ore. Un participant a dormit continuu 33 de ore, ceea ce i-a speriat pe cercetători. „A fost prima dată când am văzut un om dormind atât de mult”, a mărturisit Siffre.

Munca lui Michel Siffre, pornită din curiozitate geologică, a ajuns să influențeze profund înțelegerea științifică a timpului biologic, somnului și percepției umane.

În prezent, experimente similare continuă. Într-un caz recent, o sportivă spaniolă, Beatriz Flamini, a petrecut 500 de zile într-o peșteră, fără contact uman, un alt exemplu extrem de izolare care ar putea stabili un record mondial.

#somn #NASA

Banda luminoasă a Căii Lactee este pe cale să își facă prima apariție importantă a anului în emisfera nordică. Există puține priveliști mai impresionante decât arcul Căii Lactee care străbate cerul nopții, dar observatorii cerului nu știu întotdeauna exact cum, când și unde să o vadă. De fapt, doar două treimi din omenire o pot vedea, scrie Antena3.ro.

Motivul este poluarea luminoasă, strălucirea cerului crescând cu 7-10 % pe an între 2011 și 2023, conform unui studiu publicat în revista Science. Ca urmare, dacă doriți să vedeți Calea Lactee, va trebui să vă aflați cât mai departe posibil de poluarea luminoasă. Opțiunile bune includ un Dark Sky Place (n.r. loc cu cer întunecat) sau un loc care pare întunecat pe o hartă a poluării luminoase.

Deși Calea Lactee poate fi văzută, într-o formă sau alta, timp de aproximativ opt luni pe an, miezul strălucitor al galaxiei devine mai ușor de văzut – și devine mai înalt pe cer – începând cu luna mai, văzut de la latitudinile medii ale emisferei nordice, care include întregul continent al Statelor Unite și cele mai populate părți ale Canadei.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Trebuie să găsiți „Triunghiul de vară” pe cer

Potrivit site-ului de fotografie a Căii Lactee Capture The Atlas, „sezonul Căii Lactee” se desfășoară din februarie până în octombrie, de obicei între miezul nopții și 5 a.m., ora locală, deși locația și faza lunii contează foarte mult. În luna mai, perioada cuprinsă între ultimul sfert de lună, de pe 20 mai, și luna nouă, de pe 30 mai, este momentul potrivit pentru a căuta Calea Lactee pe cerul nopții.

Chiar dacă aveți o noapte senină, fără lună, fereastra de vizionare este și mai restrânsă de momentul în care miezul strălucitor al galaxiei se ridică din locația dvs. Cheia este să aflați când Triunghiul de vară – o formă formată din trei stele strălucitoare – devine vizibil.

Acest vast asterism, format din Deneb în constelația Cygnus, Vega în Lyra și Altair în Aquila, se află în fața Căii Lactee. Dacă se află deasupra orizontului, aveți o șansă bună să îl observați. Între 20 și 30 mai, Triunghiul de vară va fi sus în est la miezul nopții și mai sus în sud-est până la ora locală 3 a.m.

Calea Lactee se va ridica mai sus pe cer – și va apărea mai devreme – pe măsură ce Triunghiul de vară devine mai proeminent în iunie și iulie. Dar lipsa întunericului la latitudinile nordice medii în jurul solstițiului din 20-21 iunie face ca luna mai să fie cel mai bun moment pentru a arunca o primă privire înainte ca Calea Lactee să devină mult mai strălucitoare și mai înaltă pe cer, în august și septembrie.

#fenomen rar #cer #Calea Lactee