Un studiu realizat în China arată că virușii care ar putea infecta oamenii în viitor sunt răspândiți în fermele care cresc nurci, ratoni și vulpi pentru blana lor, informează Nature.com. Cercetătorii din domeniul bolilor infecțioase solicită măsuri mai stricte de biosecuritate în fermele care cresc animale pentru blană, pentru a împiedica agenții patogeni periculoși să treacă de la animale la oameni. Fermele de blană pot fi o punte între oameni și virusurile care infectează animalele sălbatice, spune Eddie Holmes, virusolog la Universitatea din Sydney, Australia. „Așa apar pandemiile”.
Avertismentele vin ca urmare a unuia dintre cele mai ample studii privind virusurile găzduite de animalele crescute pentru blană din China. Echipa, din care a făcut parte și Holmes, a descoperit o gamă largă de virusuri – inclusiv agenți patogeni noi și virusuri cunoscute găsite în gazde noi. Studiul a fost publicat pe 4 septembrie în revista Nature. Cercetătorii suspectează de mult timp că aceste animale sunt un rezervor de virusuri care pot ajunge la oameni, spune Alice Hughes, biolog conservaționist la Universitatea din Hong Kong. Analiza „evidențiază faptul că aceste îngrijorări sunt valide și că diversitatea virusurilor cu riscuri cunoscute pentru oameni este chiar mai mare decât s-a crezut”. Hughes spune că industria ar trebui să mandateze trecerea la blana artificială. Cealaltă opțiune este îmbunătățirea reglementării și supravegherii comerțului cu blănuri, spune Hughes. Aceasta include asigurarea punerii în aplicare a unor măsuri precum carantinele pentru animale, reducerea supraaglomerării și a normelor privind curățarea cuștilor, aprovizionarea cu furaje și eliminarea dejecțiilor, spune ea. Linfa Wang, virusolog la Duke-NUS Medical School din Singapore, spune că industriile de creștere și comercializare a animalelor trebuie monitorizate îndeaproape pentru a depista bolile emergente.
Mark Oaten, director executiv al Federației Internaționale a Blănurilor, care reprezintă ferme din peste 40 de țări, din Londra, spune că fermele ar trebui să funcționeze la cele mai înalte standarde de biosecuritate. „Măsurile de prevenire și supraveghere luate de crescătorii de blănuri continuă să fie cele mai bune instrumente pentru a reduce în continuare orice risc pentru sănătatea publicului larg”, spune el.
Creșterea animalelor pentru blana lor este o industrie globală, deși majoritatea fermelor se găsesc în Europa și China. În 2016, fermele din Europa au produs 39,05 milioane de blănuri de nurcă; fermele din China au produs 26,16 milioane de astfel de blănuri. Multe animale crescute pentru blana lor sunt sensibile la virusurile umane. La începutul pandemiei COVID-19, SARS-CoV-2 s-a răspândit prin fermele de nurci din Europa. Cu toate acestea, Oaten afirmă că studiile privind aceste focare au arătat că fermierii nu au fost cauza răspândirii virusului în rândul populației generale și că măsurile de prevenire și supraveghere puse în aplicare de fermieri reprezintă „cel mai bun set de instrumente pentru a reduce în continuare orice risc pentru sănătatea publică generală”. În fermele de nurci au apărut, de asemenea, focare ale virusului H5N1 al gripei aviare înalt patogene. Și un animal de blană popular, câinele raton (Nyctereutes procyonoides), ar fi putut juca un rol în transmiterea virusului care provoacă sindromul respirator acut sever la oameni în 2003. Câinii raton sunt, de asemenea, susceptibili la SARS-CoV-2 și îl pot răspândi.
Holmes și colegii săi, inclusiv câțiva din China, au încercat să identifice virusurile care circulă în fermele din China. Ei au prelevat probe de țesut pulmonar și intestinal de la 461 de animale care au murit între 2021 și 2024. Dintre aceste animale, 164 proveneau din patru specii crescute exclusiv pentru blană: nurcă (Neogale vison), vulpe roșie (Vulpes vulpes), vulpe arctică (Vulpes lagopus) și câine raton. Exemplarele proveneau în principal din instalații de creștere intensivă din nord-estul Chinei. Restul proveneau de la animale de crescătorie și animale sălbatice folosite pentru blană, precum și pentru hrană și medicină tradițională, răspândite mai larg în estul Chinei. Printre acestea se numărau cobai, căprioare și iepuri. Toate animalele au fost bolnave și probabil au murit de o boală infecțioasă. Cercetătorii au secvențiat ARN și ADN din probele de țesut și au descoperit o mulțime de virusuri: în total, au fost identificate 125, inclusiv multe virusuri gripale și coronavirusuri. Dintre acestea, 36 nu au mai fost observate până acum, iar multe au fost găsite în specii despre care nu se știa anterior că le găzduiesc. De exemplu, au găsit virusul encefalitei japoneze la cobai și norovirus la nurcă.
Cercetătorii au găsit un virus H6N2 al gripei aviare la un bizam, cunoscut și ca șobolanul de apă sau șobolan moscat (Ondatra zibethicus) – prima identificare cunoscută a acestui subtip de virus la mamifere. Și, mai ales, au găsit la nurcă un coronavirus asemănător cu HKU5, înrudit cu viruși care au fost identificați până acum doar la lilieci – dovadă că fermele de animale pentru blană pot acționa ca o autostradă prin care virușii ascunși în animalele sălbatice ajung la oameni. Acești viruși „ies cel mai mult în evidență”, spune Michael Letko, virusolog molecular la Washington State University din Pullman. Studiile efectuate în laboratorul lui Letko au arătat că unele virusuri HKU5 ar putea fi capabile să se adapteze la receptorul ACE2 uman pentru a intra în celule, la fel cum fac anumite virusuri, precum SARS-CoV-2. „O aprofundare a acestor virusuri nou descoperite va fi importantă, pentru a înțelege riscul lor pentru alte animale”, spune el. Cercetătorii au clasificat aproximativ trei duzini de virusuri ca fiind cele mai îngrijorătoare, din cauza capacității lor de a trece de la o specie la alta. Câinii raton și nurcile erau purtători a câte zece dintre aceste virusuri cu risc ridicat – cele mai multe dintre toate speciile. Wang spune că rezultatele trebuie coroborate cu studii epidemiologice pentru a evalua cât de răspândite sunt virusurile și cu studii de infectare în laborator, care pot demonstra riscul ca acești agenți patogeni să infecteze oamenii. Chiar și fără aceste dovezi, spune el, cel mai mare risc de apariție a unui nou agent patogen la oameni „este în industria animală”.
