Deși există puține ruine acvatice care s-ar putea compara cu frumusețea Alexandriei – vechiul oraș egiptean atât de deteriorat de cutremure încât o mare parte din portul său a ajuns sub mare – există alte locuri de pe tot globul unde puteți găsi orașe și sate subacvatice.

Majoritatea acestora au fost inundate ca urmare a construirii de rezervoare sau căi navigabile. Iată șapte destinații uimitoare de vizitat dacă doriți să explorați orașe subacvatice.

1. SHICHENG, CHINA

Sub apele lacului Qiandao din China, există ruine ale orașelor care făceau parte din două regiuni numite Chun’an și Sui’an.

Orașele au fost scufundate în 1957, când guvernul de la acel moment a decis să construiască o centrală hidroelectrică în zonă, potrivit National Geographic. Astăzi, locul nu mai produce energie și este mai mult o destinație turistică.

2. KALYAZIN, RUSIA

Kalyazino,,Russia.,The,Flooded,Kalyazin,Bell,Tower.,Waters,Of,Uglich

Nu trebuie să știți să faceți scufundări pentru a explora ruinele Kalyazin din Rusia – clopotnița catedralei sale se ridică deasupra apei.

O dezvoltarea semnificativă a avut loc în oraș în trecut, dar după revoluția din 1917, a început să înceteze să mai fie un important centru comercial și să piardă din putere. Drept urmare, în 1940, o mare parte din oraș a fost scufundată din cauza construcției rezervorului Úglich, iar populația să a fost mutată pe terenuri mai înalte.

3. BISERICA SANT ROMÀ, SPANIA

În regiunea Osona din Catalonia, există un sat numit Sant Romà de Sau, care este în întregime scufundat de apă.

Satul avea inițial case, un pod și o biserică romanică. Clopotnița bisericii Sant Romà de Sau iese din apă când rezervorul nu este la capacitate maximă. În timpul secetei, puteți vizita toate ruinele de acolo, deoarece sunt complet expuse atunci când nu există apă.

4. MEDIANO, SPANIA

În Huesca, Spania, există un sat care a fost inundat din cauza construirii unui rezervor. Astăzi mai puteți vedea unele dintre clădirile sale chiar deasupra suprafeței apei.

Mediano a fost complet scufundat în 1969 ca urmare a rezervorului construit în zonă. Deși știrea nu a fost publicată la acel moment, locuitorii satului au fost nevoiți să-și părăsească casele când a început inundația, rezervorul fiind deschis fără avertisment.

Toate clădirile au dispărut sub apă, cu excepția clopotniței bisericii din secolul al XVII-lea al satului – este încă vizibilă deasupra apelor rezervorului Mediano.

5. PORT ROYAL, JAMAICA

Fiind una dintre cele mai vechi regiuni din Jamaica, țara consideră că portul face parte din patrimoniul său – dar este parțial scufundat sub mare.

În secolul al XVII-lea, Port Royal a servit ca sediu al guvernului britanic în Jamaica. La un moment dat, Port Royal a fost un loc preferat printre pirați și haiduci și a devenit cunoscut că „cel mai rău oraș de pe pământ” și „Sodoma Lumii Noi”.

În 1692, orașul Port Royal a fost scufundat de un tsunami. Deși orașul nu a fost întreținut foarte bine și nu se află în cea mai bună stare, apele care înconjoară Port Royal „sunt o mină arheologică de aur, plină de bucăți de istorie care spun povești despre primele zile ale ocupației engleze”, conform site-ului Visit Jamaica.

6. SATELE PIERDUTE DIN ONTARIO, CANADA

„Satele pierdute” cuprind un total de 10 orașe canadiene. Toate aceste orașe erau foste municipalități din Cornwall și Osnabruck din Ontario.

Ambele regiuni au fost scufundate în urma construirii unei căi navigabile în 1958. Până în prezent, există încă trotuare și clădiri care sunt vizibile din unele zone de deasupra suprafeței apei.

Un muzeu dedicat satelor scufundate a fost construit pentru a păstra vie amintirea vie. Una dintre exponatele din muzeu prezintă câteva clădiri care au fost scoase din sate înainte de a fi scufundate, care au fost restaurate în mod similar cu modul în care ar fi fost înainte de inundații.

7. PAVLOPETRI, GRECIA

Se crede că Pavlopetri este cel mai vechi oraș subacvatic din istorie. Situat pe coasta de sud a Lakoniei, în Grecia, se spune că inundațiile orașului au avut loc în urmă cu aproximativ 5.000 de ani. A fost un sit arheologic de mare valoare de când a fost descoperit în 1967.

„Este o descoperire unică în sensul că am găsit pe fundul mării un oraș aproape complet, cu străzi, clădiri, grădini, morminte și ceea ce pare a fi un complex religios”, a spus Jon Henderson de la Universitatea din Nottingham după câteva descoperiri din 2009, potrivit BBC.

Este inclus ca loc pe care îl puteți vizita de-a lungul rutelor „ruine de apă” disponibile în zona Peloponezului.

#destinatie turistica #mare #orase subacvatice

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.