În mai puțin de patru săptămâni, la 15 aprilie, utilizarea energiei nucleare în Germania va lua sfârșit prin scoaterea din funcțiune a ultimelor trei centrale nucleare, a anunțat ministrul federal al mediului, Steffi Lemke, relatează Agerpres.

„Renunțarea la energia nucleară va fi menținută pentru mijlocul lunii aprilie”, a declarat politicianul ecologist pentru Funke Mediengruppe. „Riscurile energiei nucleare sunt în cele din urmă incontrolabile”, a subliniat aceasta.

În același timp. ministrul Mediului a respins temerile potrivit cărora aprovizionarea cu energie nu va mai fi sigură ca urmare a eliminării treptate a energiei nucleare.

„Avem un nivel foarte ridicat de securitate a aprovizionării în raport cu situația internațională”, a precizat Lemke. „Pe termen lung, concurența și mai multele tipuri de energie regenerabilă sunt cele mai bune mijloace pentru prețuri stabile”, a adăugat oficialul german.

Eliminarea energiei nucleare ar fi trebuit să aibă loc la începutul anului în Germania. Din cauza situației energetice dificile rezultate din războiul din Ucraina, închiderea ultimelor trei centrale nucleare – Isar 2, Neckarwestheim 2 și Emsland – a fost amânată pentru 15 aprilie – printr-o decizie a cancelarului german Olaf Scholz. La acesta vreme, el a pus astfel capăt unei dispute în cadrul coaliției dintre Verzi și FDP, care ar putea acum să reizbucnească din nou. în timp ce FDP este în favoarea continuării utilizării energiei nucleare, Verzii și SPD se opun cu desăvârșire.

De altfel, Germania se află în fruntea unui grup de șapte state membre (Austria, Danemarca, Irlanda, Luxemburg, Portugalia şi Spania) care se opun vehement eforturilor Franței de a include energia nucleară în obiectivele UE privind energia regenerabilă. Miniștrii de resort din aceste țări au trimis o scrisoare Preşedinţiei sudeze a Consiliului în care cer ca sursele non-regenerabile să nu fie luate în calcul pentru atingerea obiectivelor privind energiile regenerabile.

Uniunea Europeană se află în proces de negociere a unor ținte mai ambițioase privind extinderea energiilor regenerabile în acest deceniu, însă discuțiile au ajuns în impas ca urmare a unei dispute legate de posibilitatea ca țările să-și îndeplinească obiectivele prin utilizarea hidrogenului cu emisii scăzute de dioxid de carbon, obținut cu ajutorul energiei nucleare.

Statele semnatare își argumentează opoziția spunând că „includerea hidrogenului cu emisii reduce de dioxid de carbon şi a combustibilor cu emisii reduse de dioxid de carbon în ţintele privind energiile regenerabile în 2030 ar însemna o diluare a ambiţiilor şi ar încetini dezvoltarea regenerabilelor, ceea ce, pe cale de consecinţă, ar pune în pericol atingerea obiectivelor climatice”.

De cealaltă parte, 11 țări membre, în frunte cu Franța și România, și-au reafirmat la finalul lunii februarie voința de a „consolida cooperarea europeană” în domeniul energiei nucleare pentru a dezvolta „noi proiecte”, insistând asupra rolului energiei atomice în decarbonizarea economiei.

Cele 11 ţări (Franţa, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Finlanda, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Olanda şi Ungaria) au convenit să îşi unească forţele pentru „a susţine noi proiecte nucleare, bazate în special pe tehnologiile inovatoare” precum şi „exploatarea centralelor existente”.

Textul acordului prevede proiecte comune de pregătire, „posibilităţi de cooperare ştiinţifică extinsă” şi „introducerea coordonată a celor mai bune practici în materie de securitate”.

De altfel, Comisia Europeană a decis să includă pe lista investițiilor verzi energia nucleară și gazele, în pofida nemulțumirilor exprimate de unele state care au decis să atace în justiție această hotărâre.

#centrala nucleară #Germania

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.