Telescopul spațial James Webb a identificat o planetă care sfidează toate teoriile cunoscute despre formarea lumilor din Univers. Este vorba despre PSR J2322-2650b, o planetă de dimensiunea lui Jupiter, cu o atmosferă dominată de heliu și carbon, în care se formează nori de funingine și, mai jos, cristale de diamant, potrivit Live Science.
Planeta nu seamănă cu nimic din Sistemul Solar. Nu conține apă, metan sau dioxid de carbon, iar combinația obișnuită de hidrogen și heliu lipsește. În schimb, datele indică o compoziție exotică, extrem de bogată în carbon, care i-a luat prin surprindere pe cercetători.
„A fost o surpriză totală. Când am văzut datele, reacția noastră a fost: «Ce naiba este asta?» Este extrem de diferită față de ceea ce ne așteptam”, a declarat Peter Gao, cercetător la Carnegie Earth and Planets Laboratory.
O planetă care orbitează un pulsar
PSR J2322-2650b se află la aproximativ 750 de ani-lumină de Pământ și nu orbitează o stea obișnuită, ci un pulsar – nucleul ultradens al unei stele explodate, care emite radiații în impulsuri regulate. Descoperirea este cu atât mai neobișnuită cu cât foarte puțini pulsari sunt cunoscuți ca având planete, iar existența unei planete gazoase uriașe într-un asemenea sistem este considerată extrem de rară.
Ironia este că telescopul James Webb nu poate observa direct pulsarul, deoarece acesta emite radiații prea energetice. Tocmai acest lucru le permite însă astronomilor să studieze planeta mult mai clar.
„Putem vedea planeta iluminată de steaua ei, dar nu putem vedea deloc steaua gazdă. Astfel, putem analiza acest sistem în mai mult detaliu decât exoplanetele obișnuite”, explică Maya Beleznay, doctorand la Universitatea Stanford.
Prea aproape și grav deformată
Planeta se află la doar 1,6 milioane de kilometri de pulsar, de aproape 100 de ori mai aproape decât este Pământul de Soare. O orbită completă durează doar 7,8 ore, iar gravitația extremă o deformează, dându-i o formă alungită, asemănătoare unei lămâi.
Deși există sisteme numite „black widow”, în care pulsarul „consumă” treptat o stea vecină, nici acest scenariu nu pare să explice cazul de față.
„Nu s-a format ca o planetă normală. Are o compoziție complet diferită și este foarte greu de imaginat cum poți ajunge la un corp atât de bogat în carbon. Pare că elimină toate mecanismele de formare pe care le cunoaștem”, a explicat Michael Zhang, autor principal al studiului, de la Universitatea din Chicago.
Un mister care entuziasmează cercetătorii
Originea funinginii și a diamantelor rămâne un mister. În mod normal, temperaturile extreme de lângă o stea ar distruge asemenea structuri. O ipoteză este că planeta s-a răcit după formare, permițând carbonului să cristalizeze, însă explicația nu acoperă toate observațiile.
„Cristalele pure de carbon se ridică la suprafață și se amestecă cu heliul, dar trebuie să existe ceva care să țină oxigenul și azotul la distanță. Aici începe adevăratul mister”, spune profesorul Roger Romani, de la Stanford.
Cercetătorii vor continua să studieze planeta, iar necunoscutul nu îi descurajează, ci îi motivează. „E bine că nu știm totul. Este minunat să ai un astfel de puzzle de rezolvat”, a concluzionat Romani.
