„Republica Moldova rămâne în continuare țara cu cel mai mic buget militar din Europa, cu doar 0,65% din Produsul Intern Brut alocat apărării țării. Și aceasta în ciuda războiului din Ucraina, a prezenței de militari ruși în regiunea transnistreană, a amenințărilor de securitate hibride externe, dar și a adoptării unei noi Strategii Naționale de securitate la sfârșitul anului 2023, unde sunt enumerate amenințările, riscurile și vulnerabilitățile la adresa securității naționale, dar și prin care Federația Rusă reprezintă principala amenințare la adresa Republicii Moldova…”, scrie Laurențiu Pleșca, cercetător în politici la German Marshall Fund, SUA, într-un editorial publicat de IPN.

După colapsul Uniunii Sovietice, multe foste republici sovietice, inclusiv Republica Moldova, s-au bazat pe stocurile existente de echipamente militare. Aceste echipamente, deși fiabile în momentul în care au fost concepute, nu mai satisfac cerințele unei armate moderne. Sistemele antiaeriene, vehiculele blindate, armamentul de infanterie și alte componente esențiale ale arsenalului militar au devenit depășite din punct de vedere tehnologic. Așa după cum menționează și Ministrul Apărării, Anatolie Nosatîi: „Circa 90% din armamentul și tehnica Armatei Naționale, inclusiv sistemele antiaeriene, sunt de producție sovietică, nu corespund cerințelor unei operațiuni contemporane și trebuie înlocuite cu echipamente mai noi”.

Guvernarea Republicii Moldova a făcut un pas semnificativ în direcția modernizării forțelor armate prin alocarea a 1,96 miliarde de lei pentru sectorul de apărare în bugetul de stat pentru anul 2024. Aceasta reprezintă o creștere de 262 de milioane de lei față de anul 2023. Cu toate acestea, în contextul nevoilor stringente de modernizare și adaptare la standardele internaționale, suma rămâne insuficientă pentru a acoperi toate cerințele sectorului apărării.

Modernizarea Armatei Naționale a Republicii Moldova, mai ales în contextul actual al războiului de la hotare, necesită o investiție graduală din partea statului, realizată an de an, în colaborare strânsă cu statele membre ale Uniunii Europene și Alianței Nord-Atlantice, de la care țara noastră primește sprijin și donații în domeniul apărării naționale. Prioritară în acest proces este în primul rând actualizarea echipamentului și infrastructurii militare moldovenești, prin înlocuirea sau modernizarea echipamentului de proveniență sovietică și prin achiziționarea sau primirea de noi echipamente, inclusiv un sistem de apărare mai avansat. Momentan, este în curs de operaționalizare un astfel de sistem, un radar care urmează a fi cumpărat cu sprijinul Uniunii Europene, prin intermediul programului Instrumentul European pentru Pace, iar un alt radar a fost donat de Franța.

Uniunea Europeană își intensifică sprijinul pentru Republica Moldova, oferind recent 9 milioane de euro pentru întărirea sistemului de apărare antiaeriană al țării. Această acțiune subliniază angajamentul UE de a sprijini Moldova în fața provocărilor cauzate de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și de activitățile de destabilizare desfășurate de Rusia în regiunea noastră.

Cu acest nou ajutor, sprijinul acordat de Instrumentul European pentru Pace (IEP) Republicii Moldova ajunge la un total de 137 de milioane de euro până în prezent. Este important de menționat aici că decizia de a întări sistemul de apărare antiaeriană vine în contextul agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei, care a generat instabilitate în întreaga regiune. Moldova, situată la granița cu Ucraina, resimte direct efectele acestui conflict, necesitând măsuri urgente pentru a-și proteja securitatea națională și integritatea teritorială.

Tocmai de aceea a și fost semnat în luna mai a acestui an, Parteneriatul de Securitate și Apărare dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, pentru ca țara noastră să își ajusteze capacitatea de apărare la standardele țărilor europene.

Exemplele altor state din regiune

În ceea ce privește experiența României în domeniul apărării și modelele de modernizare adoptate, Republica Moldova ar putea să se inspire din acest exemplu și să urmeze un plan de modernizare în trei etape a sectorului militar:

1.Trecerea de la armata de conscripție la armata de profesioniști: Această tranziție ar putea să ofere Republicii Moldova o forță militară mai eficientă și mai bine pregătită, prin recrutarea și pregătirea de profesioniști dedicați Armatei Naționale a Republicii Moldova, mai ales că țara noastră dispune acum doar de 6.000 de militari activi și personal tehnic.

2.Intensificarea colaborării cu partenerii UE și NATO: Republica Moldova își poate maximiza contactele și colaborarea cu partenerii din cadrul UE și NATO, cu scopul de a beneficia de expertiza și sprijinul acestora în modernizarea și consolidarea capacităților de apărare. Această chestiune deja se întâmplă, prin semnarea parteneriatului de securitate cu Uniunea Europeană, care asigură un contact mult mai mare în domeniul apărării cu statele membre UE dar și semnarea unui acord de cooperare în domeniul apărării cu Franța în luna martie a acestui an, care va facilita deschiderea unei misiuni de apărare la Chișinău, care va instrui soldații moldoveni, pe langa multe alte ajutoare în domeniul apărării.

3.Achiziționarea de armament modern și recepționarea de donații militare: În plus față de eforturile proprii de achiziție de armament modern, Republica Moldova continuă să primească sprijin, prin donații de echipamente militare din partea partenerilor săi, așa cum s-a întâmplat cu donația recentă de blindate din partea partenerilor europeni. În 2023, Republica Moldova a primit din partea Germaniei 19 blindate „Piranha” și urmează să mai primească încă 19 astfel de blindate, dar și alte sisteme de apărare.

În paralel cu acești pași, Republica Moldova ar putea să își crească progresiv procentul produsului intern brut alocat pentru apărare, urmând un plan etapizat în decursul a câtorva ani. Un plan fezabil ar putea fi creșterea progresivă a bugetului de apărare până la aproximativ 2% din PIB, în următorii ani, având în vedere actuala alocare de 0,65% din PIB, care este una inconsistentă cu provocările de securitate prin care trece Chișinăul.

Exemplul Lituaniei, care a avut un proces similar de modernizare și creștere a bugetului de apărare, arată că este posibilă consolidarea capacităților de apărare în ciuda dimensiunilor și resurselor limitate. Prin urmare, Republica Moldova urmărește exemplele din regiune și își adaptează planul de modernizare a Armatei Naționale, prin alocarea resurselor în funcție de necesitățile și prioritățile sale specifice, nicidecum nu există o „cursă a înarmării” așa cum promovează unele campanii de dezinformare.

Piedicile securității naționale

Trebuie să conștientizăm că prosperitatea noastră economică nu poate veni în lipsa securității. Iar „înarmarea suficientă” înseamnă să garantăm capacitatea noastră de a ne apăra țara de o invazie externă. Pentru a atinge acest obiectiv, va fi necesar un efort sistematic de decenii în condițiile actuale. Republica Moldova încearcă să își reducă decalajul militar și să compenseze cei peste 30 de ani în care guvernările cu orientare spre Est, apropiate de Federația Rusă, au menținut cu strictețe o armată a Republicii Moldova „de carton”. Mai mult decât atât, fostele guvernări au refuzat cu vehemență fonduri pentru modernizarea armatei, un exemplu notoriu fiind mandatul președintelui Igor Dodon, care a pus piedici pentru multiple programe pe asistență în domeniul militar din partea partenerilor internaționali, precum Statele Unite, mai ales datorită refuzului acestuia ca Republica Moldova să participe în diverse exerciții militare, un exemplu fiind anul 2017.

Este adevărat că politica anterioară a Republicii Moldova, caracterizată de o orientare mai pronunțată către Est și de o apropiere mai mare de Federația Rusă, a avut un impact semnificativ asupra capacităților militare ale țării. Această orientare a condus, uneori, la subfinanțarea și subdezvoltarea sectorului militar, în special în ceea ce privește modernizarea și pregătirea armatei.

Deciziile politice, precum menținerea unei armate subfinanțate sau blocarea participării la exercițiile NATO, au avut consecințe grave asupra capacității Republicii Moldova de a-și asigura securitatea și integritatea teritorială. Acest lucru a fost perceput ca un semn de slăbiciune și a putut influența modul în care alți actori regionali au privit Republica Moldova.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Cât costă modernizarea apărării?

Costurile pentru modernizarea apărării pot varia semnificativ în funcție de situația geopolitică din regiune și de complexitatea necesităților de apărare ale Republicii Moldova. Întrucât statele vecine își măresc bugetele de apărare pentru a face față amenințărilor și pentru a descuraja eventuale agresiuni, Moldova se vede confruntată cu o necesitate urgentă de a-și îmbunătăți capacitățile militare și de apărare.

Dosarul transnistrean reprezintă o provocare continuă pentru securitatea națională, iar experiența războiului de pe Nistru din 1992 ne-a arătat cât de importantă este pregătirea sistematică pentru autoapărare.

Actualul buget de apărare al Republicii Moldova, echivalent cu 0,65% din PIB, este considerat insuficient în fața climatului de securitate instabil din regiune. Pentru a realiza o tranziție completă și eficientă către o forță militară modernă și capabilă, autoritățile vor opta pentru o creștere substanțială a acestui buget.

Costurile pentru dezvoltarea Ministerului Apărării ar putea ajunge până la sute de milioane de euro, fiind estimat un necesar de până la 500 de milioane de euro în prima fază a modernizării. Bugetul actual, de aproximativ 100 de milioane de euro, cel mai probabil va fi revizuit și va fi supus unor realocări a resurselor din bugetul de stat total, pentru a face față provocărilor actuale și viitoare.

Procesul de modernizare este unul complex și ar putea dura până după 2030 pentru a atinge un nivel optim de eficiență și capacitate în apărarea națională. Republica Moldova poate urmări o abordare strategică și investiții consistente pentru a asigura securitatea și stabilitatea țării într-un context regional marcat de tensiuni și schimbări imprevizibile, chiar la hotar.

Concluzii

Republica Moldova rămâne în continuare țara cu cel mai mic buget militar din Europa, cu doar 0,65% din Produsul Intern Brut alocat apărării țării. Și aceasta în ciuda războiului din Ucraina, a prezenței de militari ruși în regiunea transnistreană, a amenințărilor de securitate hibride externe, dar și a adoptării unei noi Strategii Naționale de securitate la sfârșitul anului 2023, unde sunt enumerate amenințările, riscurile și vulnerabilitățile la adresa securității naționale, dar și prin care Federația Rusă reprezintă principala amenințare la adresa Republicii Moldova

Republica Moldova se află într-un proces complex și de lungă durată pentru modernizarea sectorului său de apărare, un efort esențial pentru a-și asigura securitatea națională în contextul geopolitic actual. Cu siguranță, proiectul „Armata 2030”, adoptat în 2020, care are ca obiectiv eliminarea armamentului sovietic învechit și transformarea Armatei Naționale într-una modernă, conform standardelor internaționale până în 2030, este proiectul de care depinde, momentan securitatea țării.

Deși statutul de neutralitate al Republicii Moldova este consfințit în Constituția sa, până în prezent acesta nu a fost recunoscut oficial de niciun alt subiect de drept internațional, fie stat suveran sau organizație internațională din care facem parte. Neutralitatea nu presupune lipsa apărării naționale, de aceea, Republica Moldova se confruntă cu necesitatea de a-și moderniza sistemul de apărare pentru a face față provocărilor de securitate, în special cele generate de Federația Rusă.