Liderii țărilor care dețin 85% din pădurile planetei promit să pună capăt defrișărilor până în 2030. Ce acord vor semna

Defrișările de păduri ar trebui să se oprească, până în 2030, potrivit unui acord pe care îl vor semna peste 100 de șefi de stat și de guvern, prezenți la summitul pentru climă de la Glasgow.

Țările reprezentate dețin 85% din pădurile planetei. Printre ele, Brazilia și Rusia, Columbia, Indonezia și Republica Democratică Congo care au suprafețe importante de pădure, scrie CNN. Brazilia, în special, a fost criticată pentru că a permis o amplificare a defrișărilor în pădurea amazoniană în ultimii ani. SUA și China vor fi, de asemenea, părți la acord.

„Aceste ecosisteme grozave – aceste catedrale ale naturii – sunt plămânii planetei noastre. Pădurile sprijină comunitățile, mijloacele de trai și aprovizionarea cu alimente și absorb carbonul pe care îl pompăm în atmosferă. Ele sunt esențiale pentru supraviețuirea noastră. Cu angajamentele fără precedent de astăzi, vom avea șansa să punem capăt istoriei lungi a umanității în care am fost cuceritor al naturii și să devenim, în schimb, protectorul ei”, se arată în acordul care va fi semnat.

Oprirea defrisărilor va avea o finanțare de 19 miliarde de dolari, din surse publice și private.

Într-un alt acord, 28 de țări se angajează să elimine defrișările din lanțul global de aprovizionare cu ulei de palmier, soia și cacao.

Oprirea defrișărilor este considerată esențială pentru a limita încălzirea globală la + 1,5 °C.

Ar fi primul acord substanțial la discuțiile COP26 despre climă de la Glasgow. Acordul va aduce o undă de optimism la COP26, care a avut un început agitat după ce summitul liderilor G20 de la Roma din weekend nu a reușit să ducă la un acord privind noi angajamente ferme în materie de climă, în special privind încetarea utilizării cărbunelui.

Totodată, acordul vine după ani de negocieri privind modul în care pădurile trebuie protejate. În timp, au existat mai multe propuneri prin care se încerca reducerea defrișărilor, inclusiv una care a acordat finanțare oamenilor care conservau pădurile. Aceste scheme s-au confruntat adesea cu o opoziție puternică, în special din America Latină, unde grupurile de indigeni au susținut că pădurile ar trebui protejate, nu comercializate.

„Indonezia este binecuvântată ca fiind țara cea mai bogată în carbon din lume, cu vaste păduri tropicale, mangrove, oceane și turbării. Ne angajăm să protejăm aceste rezervoare de carbon și capitalul nostru natural pentru generațiile viitoare”, a declarat președintele indonezian Joko Widodo într-un comunicat.

Rainforest Foundation Norvegia a salutat acordul, dar a spus că finanțarea ar trebui acordată numai țărilor care au avut rezultate în aceste demersuri.

„Este cea mai mare finanțare pentru păduri promisă vreodată și vine într-un moment crucial pentru pădurile tropicale din lume. Noile angajamente au capacitatea de a accelera acțiunile necesare atât din partea guvernelor, cât și a companiilor. Sperăm că această finanțare va stimula schimbările politice necesare. Finanțările vin cu oportunități mari, dar și cu responsabilități mari. Nu există timp pentru pași mici. Prin urmare, finanțarea ar trebui să recompenseze doar acțiunile reale și substanțiale întreprinse de țările cu păduri tropicale și de cei care respectă drepturile populației indigene și ale comunităților locale”, a declarat secretarul general al Rainforest Foundation Norvegia, Toerris Jaeger, într-un comunicat.

Într-un parteneriat, Norvegia fusese de acord să dea Indoneziei un miliard de dolari pentru a interzice exploatarea forestieră ilegală. Acel acord a fost un eșec după ce Norvegia a reclamat că nu a văzut rezultate reale, în timp ce oficialii indonezieni s-au plâns că fondurile nu au fost transferate.

#defrișări #summit Glasgow #paduri

O roșie proaspătă și coaptă are probabil cea mai mare valoare pe Stația Spațială Internațională. Mai ales dacă e prima cultivată în spațiu și a fost pierdută imediat după recoltare. Acesta este motivul pentru care astronautul Frank Rubio a devenit figura centrală a unei dileme ușor amuzante, pentru a cărei rezolvare a fost nevoie de luni întregi.

După ce a recoltat una dintre primele roșii cultivate vreodată în spațiu, la începutul acestui an, astronautul recunoaște că a pierdut-o.

„Am pus-o într-o pungă mică, iar unul dintre colegii mei de echipaj făcea un eveniment public cu niște elevi și m-am gândit că ar fi minunat să le arăt copiilor: „aceasta este prima roșie recoltată în spațiu”. Dar când am vrut să o iau, dispăruse”, a spus Rubio în timpul unui eveniment media din octombrie.

În mediul cu microgravitație al spațiului, orice lucru care nu este ancorat de perete riscă să plutească – și să rămână pentru eternitate ascuns într-un colț sau într-o crăpătură în laboratorul spațial, de mărimea unui teren de fotbal.

Rubio a spus că și-a petrecut până la 20 de ore din timpul său liber căutând acea roșie.

„Din păcate, pentru că asta este natura umană, mulți oameni spun că am mâncat roșia. Și am vrut să o găsesc tocmai pentru a dovedi că nu am mâncat-o”, a spus astronautul. „Dar nu a mai găsit-o”.

Rubio s-a întors pe Pământ pe 27 septembrie, iar prețioasa roșie a rămas la bordul stației spațiale. A rămas pierdută până săptămâna aceasta.

În timpul unei conferințe de presă, miercuri, membrii echipajului de șapte persoane de pe stația spațială au dezvăluit că au localizat în sfârșit roșia.

Rubio „a fost acuzat de ceva vreme că a mâncat roșia. Dar îl putem exonera”, a spus astronautul NASA Jasmin Moghbeli.

Astronauții nu au dezvăluit unde se afla roșia și nici nu au precizat în ce stare se afla când a fost găsită.

Întoarcerea lui Rubio pe Pământ în septembrie a fost un moment istoric. Şederea sa pe staţia spaţială – care a durat mai bine de un an – a stabilit un record pentru cea mai lungă perioadă petrecută vreodată de un astronaut american în microgravitaţie. Inițial, Rubio se aștepta să petreacă doar șase luni la bordul Stației Spațiale Internaționale.

În schimb, a rămas 371 de zile, după descoperirea unei scurgeri de lichid de răcire la nava spațială rusă Soyuz care îl adusese pe ISS. În interviul său din octombrie, Rubio a povestit cât de dificil a fost momentul în care a aflat că nu se poate întoarce acasă. „Mi-am permis o zi în care să fiu trist și să-mi plâng de milă, apoi am spus: ok, să avem o atitudine bună și să încercăm să facem lucrurile cât mai bine”, a spus Rubio.