Fostul cancelar al Germaniei Angela Merkel îşi apără energic cei 16 ani petrecuţi la conducerea celei mai mari economii europene în cartea sa de memorii ”Freedom”, lansată marţi, 26 noiembrie curent, în 30 de limbi, transmite AFP.
De când a demisionat în 2021, Merkel a fost acuzată că a fost prea blândă cu Rusia, lăsând Germania să depindă periculos de mult de gazul rusesc ieftin şi că a provocat tulburări şi creşterea extremei drepte prin politica sa de deschidere faţă de migranţi.
Autobiografia sa este lansată în timp ce războaiele fac ravagii în Ucraina şi în Orientul Mijlociu, Donald Trump se întoarce la Casa Albă, iar Germania se confruntă cu alegeri anticipate după ce coaliţia sa de guvernare s-a prăbuşit luna aceasta.
După ani de zile în care a stat departe de ochii publicului, ea a acordat mai multe interviuri presei, reflectând asupra copilăriei sale sub comunismul est-german şi asupra întâlnirilor tensionate cu preşedintele rus Vladimir Putin şi cu Trump, care, în opinia sa, ”a fost captivat de politicieni cu trăsături autocratice şi dictatoriale”.
În memoriile complete, ea oferă informaţii suplimentare despre gândurile şi acţiunile sale – inclusiv în timpul afluxului masiv de refugiaţi din 2015, care a ajuns să definească ultimii ani ai conducerii sale.
Afluxul de refugiaţi
Criticii au acuzat că refuzul Angelei Merkel de a respinge un număr mare de solicitanţi de azil la frontiera austriacă a dus la peste un milion de sosiri şi a alimentat ascensiunea partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD).
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului stipulează: „Orice persoană are dreptul de a solicita şi de a se bucura în alte ţări de azil împotriva persecuţiei”.
Merkel, care la acea vreme a pozat pentru un selfie cu un refugiat sirian, spune că încă „nu poate înţelege cum cineva poate presupune că o faţă prietenoasă într-o fotografie ar putea încuraja oamenii să îşi părăsească ţara natală în masă”.
În timp ce afirmă că Europa „trebuie să îşi protejeze frontierele externe”, ea subliniază că „bogăţia şi statul de drept vor face întotdeauna din Germania şi Europa destinaţii de dorit”.
În plus, ea scrie că deficitul de lucrători calificaţi al Germaniei, care îmbătrâneşte rapid, face ca imigraţia regulată să fie „inevitabilă”.
Declaraţia sa de atunci – „wir schaffen das” în germană, sau „putem face acest lucru” – a fost „o frază destul de obişnuită” care a semnalat „o determinare de a rezolva problemele, de a face faţă eşecurilor, de a trece peste depresii şi de a veni cu idei noi”, spune ea.
În ceea ce priveşte AfD, ea avertizează partidele principale din Germania că, dacă încearcă „să o ţină în frâu prin însuşirea subiectelor sale preferate şi chiar prin încercarea de a o depăşi în retorică fără a oferi soluţii reale… vor eşua”.
Legăturile cu Rusia
Merkel, care vorbeşte limba rusă, îşi apără, de asemenea, relaţiile pe care le-a avut de-a lungul anilor cu Putin, care vorbeşte germana. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda îndoielilor sale cu privire la fostul agent KGB, care odată a permis unui labrador să intre la o întâlnire între ei, aparent jucându-se cu frica ei de câini.
Ea îl descrie pe liderul rus ca fiind „o persoană aflată în permanenţă în căutarea unor semne de comportament denigrator la adresa sa şi totuşi întotdeauna gata să nu-i respecte pe ceilalţi, de exemplu, angajându-se într-un joc de putere canin şi făcând pe toată lumea să aştepte”.
Cu toate acestea, ea spune că a avut „dreptate să facă un punct de vedere, până la sfârşitul mandatului, pentru a păstra contactul nostru cu Rusia”.
„La urma urmei, Rusia este una dintre cele două mari puteri nucleare ale lumii, alături de Statele Unite, şi un vecin geografic al Uniunii Europene”.
Ea îşi apără, de asemenea, opoziţia faţă de aderarea Ucrainei la NATO la summitul de la Bucureşti din 2008, considerând că este iluzoriu să se creadă că statutul de candidat ar fi protejat-o de agresiunea lui Putin.
Ea îşi aminteşte că s-a întors acasă de la summit îngrijorată de „lipsa unei strategii coerente a NATO pentru a face faţă Rusiei”.
Politica energetică
Atacul la scară largă al Rusiei asupra Ucrainei în 2022 şi sabotarea conductelor Nord Stream au izolat Germania de gazul rusesc ieftin, în detrimentul economiei sale.
Merkel respinge însă criticile pentru faptul că a permis construirea conductelor din Marea Baltică, subliniind că Nord Stream 1 a fost aprobat de predecesorul său Gerhard Schroeder, prieten vechi al lui Putin. În ceea ce priveşte Nord Stream 2, pe care l-a aprobat după anexarea Crimeii de către Rusia în 2014, Merkel susţine că, la momentul respectiv, ar fi fost dificil să convingă companiile şi utilizatorii de gaze din Germania şi din multe state membre ale UE să accepte să importe gaze naturale lichefiate mai scumpe din alte surse.
Merkel susţine că gazul a fost necesar ca sursă de energie tranzitorie, deoarece Germania urmărea atât trecerea la energia regenerabilă, cât şi eliminarea treptată a energiei nucleare în urma dezastrului de la Fukushima din Japonia din 2011.
De asemenea, ea se opune revenirii Germaniei la energia nucleară, scriind: „Putem atinge obiectivele climatice fără energie nucleară şi să obţinem succes tehnologic, dând în acelaşi timp altor ţări curajul de a ne urma exemplul”.
