„Ridurile” caracteristice care acoperă Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare, sugerează că aceasta a fost cândva o planetă mai mare, care s-a micșorat și s-ar putea micșora chiar mai mult decât au crezut oamenii de știință. Cea mai mică planetă din sistemul nostru solar se află la aproximativ 58 de milioane de kilometri de soare și completează o orbită în jurul stelei noastre la fiecare 88 de zile, potrivit NASA, scrie antena3.ro.
Planeta stâncoasă s-a format din vârtejuri de gaz și praf acum aproximativ 4,5 miliarde de ani. Primele zile ale sistemului nostru solar au fost haotice, marcate de interacțiuni violente, în timp ce o multitudine de roci spațiale care orbitau soarele se izbeau de alte obiecte.
Planetele nou formate sunt deja fierbinți, la fel ca lava vulcanică, dar energia provenită din astfel de coliziuni generează și mai multă căldură. Pe măsură ce căldura scapă în timp, interiorul planetelor precum Mercur se micșorează.
Suprafața crăpată a lui Mercur poartă „cicatrici” cauzate de o astfel de contracție: oamenii de știință numesc aceste creste și stânci structuri de micșorare. Unele dintre stânci pot ajunge până la 1,6 kilometri înălțime și se pot extinde pe sute de kilometri în lungime.
Dar asteroizii și cometele au bombardat și ei planeta, formând cratere de impact, la fel ca suprafața plină de „pete” a Lunii.
Resturile ar fi putut ascunde cât de mult s-a contractat Mercur în timp, potrivit unui nou studiu publicat joi în revista Geophysical Research Letters. Înțelegerea ratei de contracție a lui Mercur poate ajuta la înțelegerea modului în care a evoluat planeta și poate dezvălui secrete despre interiorul său misterios.
„Există lecții despre formarea și evoluția corpurilor mari, stâncoase, precum Pământul nostru, care pot fi învățate pe Mercur mai bine decât oriunde altundeva în sistemul nostru solar”, a spus Hannes Bernhardt, care nu a fost implicat în studiu.
Bernhardt este cercetător științific asistent în cadrul departamentului de științe geologice, de mediu și planetare de la Universitatea din Maryland, College Park.
Noul studiu evidențiază, de asemenea, câte întrebări persistă despre această lume minusculă, unele dintre ele ar putea primi în curând răspuns de o misiune fără precedent care va lansa două sonde în jurul lui Mercur în noiembrie.
O planetă care se micșorează
„Pe măsură ce Mercur s-a micșorat, probabil au apărut fisuri pe suprafața sa într-un mod constant. Însă craterele și resturile provenite de la miliarde de ani de impacturi au acoperit multe dintre aceste fisuri”, a declarat autorul principal al studiului, Gaku Nishiyama, planetolog la Institutul de Cercetări Spațiale al Centrului Aerospațial German din Berlin.
Apropierea planetei Mercur de Soare a făcut ca studiul și explorarea acesteia să fie dificilă. Doar două misiuni au avut loc în acest mediu dificil în deceniile anterioare: Mariner 10 a NASA în 1974 și misiunea MESSENGER în 2011.
„Mariner 10 a survolat planeta și a dezvăluit cutele interesante ale lui Mercur, în timp ce MESSENGER a oferit un portret mai global al caracteristicilor planetei”, a spus Bernhardt, care a studiat și micșorarea lui Mercur.
Nishiyama și echipa sa au folosit date de la MESSENGER pentru a crea o hartă globală a rugozității suprafeței lui Mercur. Ei au observat o tendință de mai puține cute în cele mai rugoase părți ale lui Mercur, comparativ cu regiunile mai netede ale suprafeței.
„Ne-a făcut să credem că există un proces care ascunde structurile de micșorare”, a spus Nishiyama, cum ar fi resturile care ascund semnele de contracție la suprafață.
Echipa a estimat câte cute ar putea fi prezente pe suprafața lui Mercur dacă nu ar fi ascunse de resturi. Calculele au stabilit că planeta s-ar fi putut micșora cu 10% până la 30% mai mult decât se credea anterior, sau aproximativ 11,6 kilometri. Studiile anterioare au sugerat o schimbare a razei între 1 și 2 kilometri până la 7 kilometri.
Paul Byrne, profesor asociat de științe ale Pământului, mediului și planetare la Universitatea Washington din St. Louis, a declarat că este plauzibil ca studiile anterioare despre contracția lui Mercur, inclusiv unul al său, să fi ratat fisuri geologice de pe planetă deoarece acestea erau greu de văzut în zonele accidentate sau pentru că nu se formaseră deloc din cauza crustei extrem de rugoase a lui Mercur. Byrne nu a fost implicat în cel mai recent studiu.
„Totuși, dacă putem măsura cu exactitate cât de mult s-a contractat Mercur, putem face estimări mai bune ale stratificării sale interioare, dimensiunii și compoziției nucleului său, istoricului său tectonic și vulcanic, modului în care este generat câmpul său magnetic și multe altele”, a transmis Byrne, care este și directorul Nodului de Geoștiințe al Sistemului de Date Planetare al NASA.
Mercur este a doua cea mai densă planetă din sistemul nostru solar după Pământ, în principal datorită nucleului său metalic mare.
Calcularea gradului de micșorare a planetei ar putea oferi o perspectivă asupra nucleului lui Mercur și a ceea ce s-a întâmplat în interiorul planetei pe măsură ce aceasta s-a răcit.
„O contracție mai mare înseamnă că Mercur ar putea avea un miez metalic mai mare, mai puține elemente ușoare precum siliciul amestecate în miezul metalic sau o temperatură inițială mai mare”, a spus Nishiyama.
O privire fără precedent asupra lui Mercur
Misiunea BepiColombo, care a ajuns recent pe Mercur după o călătorie de aproape opt ani, va poziționa două sonde pe orbită în apropierea planetei la sfârșitul acestui an.
„Datele topografice colectate de misiune ar putea permite oamenilor de știință să estimeze mai precis cât de mult s-a contractat Mercur în timp și să pună în evidență falezele, craterele și crestele planetei”, a declarat Nishiyama, membru al echipei științifice a BepiColombo.
BepiColombo va face primele măsurători globale complete ale proprietăților topografice ale lui Mercur, lucru pe care MESSENGER nu l-a putut face.
„Aceste date noi vor fi esențiale pentru a testa dacă acest studiu și alte studii privind contracția globală sunt corecte. Dar bănuiesc că vom descoperi că sunt și că mai avem atât de multe de învățat despre mica planetă cea mai interioară”, a spus Byrne.
„În timp ce MESSENGER a colectat date de înaltă rezoluție pentru emisfera nordică a lui Mercur, Mercury Planetary Orbiter, lansat de BepiColombo, va măsura, de asemenea, topografia și rugozitatea suprafeței în emisfera sudică”, a declarat Kelsey Crane, geolog la Seres Engineering and Services din Charleston, Carolina de Sud.
Crane nu a fost implicat în noul studiu, dar a analizat anterior caracteristicile suprafeței lui Mercur folosind date MESSENGER.
„Instrumentele de la bord vor detecta anomalii gravitaționale, vor îmbunătăți estimările grosimii crustei planetare și ale structurii interioare și vor detecta compozițiile elementare și minerale ale suprafeței”, a spus Crane.
„Toate aceste tipuri de date se completează reciproc, ajutând oamenii de știință să ofere o poveste mai completă a evoluției planetare și ridicând noi întrebări pe care misiunile viitoare să le abordeze”, a subliniat el.
Mercur s-a micșorat probabil mai mult decât orice altă planetă, deoarece miezul său este mult mai mare în raport cu dimensiunea planetei decât alte lumi stâncoase din sistemul nostru solar.
Deși Bernhardt a considerat metodologia și rezultatele lucrării convingătoare și solide, a spus că el crede că o scădere atât de dramatică a dimensiunii lui Mercur ar fi inițiat o deformare vizibilă la scară largă pe suprafața planetei.
Bernhardt și echipa sa lucrează la propriile cercetări pentru a determina cât de mult s-a micșorat planeta, dar au spus că datele orbitale în sine ar putea să nu răspundă la întrebare.
„Cu toate lucrurile pe care le pot cumpăra banii guvernamentali, poate că sprijinirea celor mai buni ingineri și oameni de știință ai noștri pentru a pune cizme robotice în praful pârjolit al lui Mercur este una dintre cele mai inspiratoare”, a spus el.
