În rarele ocazii în care rechinii albi atacă oamenii, mușcătură ar putea fi rezultatul unei confuzii, arată un nou studiu citat de publicația The Guardian.

Studiul realizat de oamenii de știință australieni sugerează că prădătorul ar putea să nu fie capabil să distingă înnotătorii și surferii aflați la suprafața apei de prada sa naturală.

„Nu sunt niște ucigași fără minte, dar noi semănăm cu hrana lor”, a spus doctorul Laura Ryan de la Universitatea Macquarie, autorul principal al studiului.

Echipa sa a comparat imagini video cu oameni care înoată sau dau din mâini pe plăci de surf și imagini cu foci, ele fiind analizate din perspectiva unui rechin alb care privește de sub apă.

Luând în calcul ce este probabil să vadă un rechin care se uită în sus la un om sau o focă pe un fundal luminos, cercetătorii au concluzionat că nici forma siluetei nici mișcările nu pot oferi rechinului indicii prin care să diferențieze clar o situație de alta.

Cercetarea vine să susțină teoria potrivit căreia rechinii albi nu vânează intenționat oamenii drept pradă. Rechinul alb are mai mare succes când vânează la suprafața apei. Totodată, se crede că rechinii nu disting culorile sau au în cel mai bun caz o capacitate limitată de a percepe culorile.

„Acuitatea lor vizuală, sau abilitatea de a distinge detalii, este mult mai redusă decât a noastră”, a spus Laura Ryan.

În cadrul studiului, cercetătorii au evaluat acuitatea vizuală a rechinilor albi analizând structura retinei lor. S-au concentrat în special pe rechinii tineri, responsabili pentru o mare parte din atacurile asupra oamenilor.

Exemplarele tinere ar putea avea o vedere mai slabă decât cea a adulților, precum și sanse mai mari să se afle în locuri populate de oameni, spune Ryan. „Pe măsură ce rechinul crește, ochiul devine mai mare – iar pe măsură ce ochiul devine mai mare, rechinii pot distinge mai multe detalii”. „Rechinii încep să adauge foca în dieta lor când măsoară între 2,5 și 3,5 metri lungime”, a spus Ryan. „În ceea ce privește întregul registru al simțurilor, ei nu sunt atât de bine ajustați precum un exemplar adult care are mai multă experiență”.

Totodată, nu a părut să fie vreo diferență vizuală între înotători și surferi, a spus Laura Ryan, descoperirea fiind suprinzătoare, întrucât cercetările anterioare au sugerat că suferii sunt cei mai expuși atacurilor de rechin, în special din partea exemplarelor tinere de rechin alb.

O înțelegere mai bună a motivului pentru care rechinii atacă oamenii ar putea ajuta la stabilirea unor strategii de prevenire, a spus doctorul Ryan. „Încercăm să modificăm silueta de la suprafața apei și ne uităm la rolul acesteia în atacurile rechinilor, care ar putea include lumini sau altă formă de descurajare prin iluminare”.

Doctorul Laura Ryan a spus că este nevoie de cercetări suplimentare în cazul altor specii de rechini, precum rechinul-taur sau rechinul-tigru.

„Nu suntem siguri dacă confuzia și se aplică și lor. Focile nu sunt o pradă obișnuită pentru acești rechini, dar ei consumă broaște țestoase sau alte specii care plutesc la suprafață”.

#rechin #studiu

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.

#amprente #armata #china