O cerere dubioasă a fost inclusă pe agenda Consiliului Superior al Procurorilor (CSP) din ziua de joi, 2 decembrie curent. E trecută cu nr. 14 și vine din partea lui Ion Lambantu cu privire la pretinse acțiuni ilegale ale procurorului general suspendat, Alexandr Stoianoglo. Ion Lambantu este cunoscut spațiului public ca un om de afaceri controversat, mai ales, pentru acuzațiile care i se aduc în cel puțin un episod al „fraudei bancare” sau „furtul miliardului”.

Potrivit agendei CSP, raportor pe acest subiect este Lilia Mărgineanu. Deși nu este clar încă ce anume scrie în această așa-zisă sesizare, ridică semne de întrebare modalitatea, or operativitatea prin care a fost înregistrată și aprobată, ca să ajungă să fie discutată tocmai de membrii Consiliului.

Anterior, în presă s-a vehiculat că Ion Lambantu ar fi capul grupului criminal care organiza frauda bancară și administra banii furați în scopuri personale. Ar fi avut influență în Procuratura Anticorupție prin ginerele său Vasile Moroșan, deja fost angajat. Ion Lambantu a reacționat la aceste zvonuri și declarase că nu a luat niciodată vreun credit de la BEM și că nu are vreo atribuție cu „furtul miliardului”.

Doar că, exact acum un an, Ion Lambantu a fost reținut, în urma unor percheziții desfășurate la domiciliu și biroul său de către Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS), într-un dosar care are legătură cu „furtul miliardului”. Potrivit procurorilor, prin diferite scheme, Lambantu ar fi luat credite neperformante de la Banca de Economii (BEM) în valoare totală de peste 7 milioane de euro. Atunci, informația a fost confirmată pentru Realitatea.md din cadrul Procuraturii. Era pus sub cercetare pe două capete de acuzare: escrocherie în proporții deosebit de mari și spălarea banilor.

Totodată, deja în februarie 2021, PCCOCS oferea detalii despre finalizarea și transmiterea în instanța de judecată a dosarului penal pe marginea unui episod al „fraudei bancare”, fiind vorba de un grup de persoane care au luat în anul 2010 un credit de 1,2 milioane de euro (circa 19,4 milioane lei la acea perioadă) pentru procurarea unui „tomograf”, iar după o serie de operațiuni bancare, banii au revenit în țară și au fost însușiți în Moldova, și nu au mai fost returnați la BEM.

Organizatorul și coordonatorul acestei scheme ar fi anume Ion Lambantu. Un alt figurant în dosar este partenerul acestuia, Iurie Drozd. Asta este confirmat și de datele deschise ale portalului instanțelor naționale, potrivit căruia, pe data de 8 și 14 decembrie curent sunt programate ședințe la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Ultima ședință de judecată fusese amânată, pentru că au lipsit anumiți inculpați figuranți ai dosarului și avocații lor.

#Alexandr Stoianoglo #CSP #Ion Lambantu

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.