Foametea din anii 1946-1947, care a dus la moartea a 130 de mii de oameni în Basarabia, a fost provocată de politicile statului. Istoricii Anatol Țăranu și Igor Cașu au declarat în cadrul emisiunii „Consens Național” de la Rlive TV că autoritățile la acea vreme au curățat hambarele din sate lăsând zeci de mii de oameni fără resurse de existență.
Istoricul Igor Cașu, directorul Agenției Naționale a Arhivelor, a afirmat că regimul nu a pus preț pe viața omenească. Potrivit lui, autoritățile erau mai interesate de statisticile colectării grânelor și mai puțin de situația din teritoriu.
„Documentele arată că încă în septembrie (1946) se știa că urmează o iarnă foarte grea, dar autoritățile continuau să strângă grâul și să-l depoziteze departe de regiune. Pentru ei era mai important îndeplinirea planului și după aceia ajutorul care a venit foarte târziu, foarte puțin. Din punctul de vedere al puterii sovietice nu era importantă salvarea vieților omenești, dar ca pâinea să vină de la Stalin, erau scrisorile cu mulțumiri tovarășului Stalin”, a menționat Igor Cașu.
Anatol Țăranu a spus că puterea sovietică dintr-un exces de zel a luat de la țărani rezervele de grâu, chiar dacă se știa că după război și secetă aceștia aveau cantități reduse de hrană.
„Noi, istoricii nu avem documente care ar spune că iată a fost luată o decizie a Consiliului Politic de a provoca foametea, așa că nu putem vorbi de o foamete organizată, dar obiectiv putem spune că politicile statului au dus la înfometarea populației și la mortalitate excesivă. Din acest punct de vedere: foametea a fost organizată de politicile statului”, a mai spus Anatol Țăranu.
Aproape 130 de mii de persoane au murit de foame și boli conexe provocate de aceasta în anii 1946-1947. Potrivit calculelor efectuate de către istoricul britanic Michael Ellman, care a studiat tematica foametei pe baza documentelor din arhivele sovietice, în RSS Moldovenească au murit de 10 ori mai mult decât în Rusia și de 5 ori mai mult decât în Ucraina, proporțional la mia de locuitori.
