„Mi-e foame” şi „mama a murit” au fost primele cuvinte adresate salvatorilor lor de copiii care au supraviețuit 40 de zile în junglă după ce avionul în care se aflau s-a prăbuşit. La două zile după salvarea miraculoasă a celor patru copii, televiziunea publică din Columbia a difuzat imagini video cu întâlnirea emoţionantă din junglă, relatează AFP.
În imagini pot fi văzuţi cei patru copiii slăbiţi, cel mai mic în braţele unui salvator. „I-am găsit pe copii. Slavă Domnului”, spune unul dintre salvatori, membru al gărzii indigene.
🔴 #Primicia RTVC Noticias y @SenalColombia 🔴
Las primeras imágenes del encuentro entre la Guardia Indígena y los niños perdidos en la selva el #Guaviare.@RTVCco, medios públicos de Colombia. 🇨🇴
Conéctate con #ElNoticieroDeTodos #EnVivo 🔴📺 https://t.co/8j26qToVCP pic.twitter.com/HOKfdjMcvo
— RTVC Noticias (@RTVCnoticias) June 11, 2023
Un salvator cântă, altul fumează tutun (plantă sacră pentru indigeni).
Lesly (13 ani), Soleiny (9), Tien Noriel (5) şi Cristin (1) au fost găsiţi în viaţă, vineri după-amiază. Ei au rămas singuri în junglă după ce avionul Cessna 206 cu care se deplasau împreună cu mama lor, cu pilotul şi un apropiat s-a prăbuşit, la 1 mai. Adulţii nu au supravieţuit.
Invitată în platou la RTVC, echipa de salvatori care i-a găsit pe copii a povestit experienţa trăită.
„Fata mai mare, Lesly, ţinând-o pe cea mică de mână, a alergat către mine. Am luat-o în braţe şi ea mi-a spus; „Mi-e foame”, a povestit Nicolas Ordonez Gomes, membru al echipei. „Am întrebat unde este băiatul. El era întins. După o primă îmbrăţişare şi după ce i-am dat puţină mâncare, el s-a ridicat şi mi-a spus, foarte conştient de ceea ce spunea: ‘Mama a murit’. Am început imediat să le adresăm cuvinte de consolare, să le spunem că suntem prieteni, că venim din partea familiei, a tatălui, a unchiuluui. Că suntem din familie! El a reacţionat: ‘Vreau pâine şi chorizo’”.
Broasca țestoasă norocoasă
Alt membru al echipei a povestit că înainte de găsirea copiilor salvatorii au întâlnit în drum o ţestoasă. “Cu jumătate de oră înainte, am găsit pe drum o ţestoasă. Bătrânii noştri cred că dacă găseşti o ţestoasă poţi să îi spui o dorinţă şi aceasta se va împlini. I-am spus:„‘Găseşte-i pe copii”.
Alt salvator, Henri Guerrero, a vorbit despre bucuria imensă a găsirii copiilor. „Ceea ce a fost extraordinar a fost faptul că toţi erau conştienţi. Fata cea mare îşi amintea totul. Copiii voiau să mănânce orez cu lapte, pâine. Stăteau pe un prosop pe pământ, de patru zile erau în acelaşi loc. Nu mai rezistau. Au rămas tot timpul în apropierea unei ape curgătoare. Umpleau cu apă o sticlă mică. Am vorbit doar cu fata cea mare. Mi-a povestit că a ascultat toate mesajele de la elicoptere, în care se spunea că sunt căutaţi, mesajul bunicii, care le-a spus să nu plece şi să nu se teamă de câinele Wilson care îi caută”.
La trei zile după ce au fost salvaţi, copiii sunt în spitalul militar din Bogota. Ei vorbesc puţin, potrivit apropiaţilor, însă potrivit tatălui copiilor, mama celor patru a supravieţuit patru zile după accident.
Copiii au avut la dispoziţie după accident doar o plasă de ţânţari, un prosop, un minim de echipament de camping, două telefoane mobile (cu bateriile epuizate rapid), o lanternă şi o mică cutie muzicală.
După mai bine de o lună de căutări fără succes, armata era pe cale să-şi reducă efectivele de căutare. Membrii forţelor de căutare şi salvare au slăbit fiecare între 3 şi 10 kilograme pe parcursul întregii operaţiuni de căutare.
Armata spune că încă în caută acum pe Wilson, câine de căutare al armatei care s-a pierdut în junglă. Numele şi fotografiile cu acest câine de şase ani sunt acum afişate la ferestre, în Bogota.
