Drone rusești intră din nou în România. Au devenit un subiect de discuție intens în România, în special în contextul conflictului din Ucraina, când dronele, inclusiv cele folosite de Rusia, au traversat accidental sau intenționat granițele țării. Însă, deși s-ar putea crede că orice dronă care pătrunde în spațiul aerian național ar trebui imediat doborâtă, realitatea este mai complexă. Nu mai ne apărăm ca pe vremea lui Ceaușescu, spun nostalgicii, transmite Evz.ro.

Totodată, România se confruntă cu o serie de provocări tehnice, operaționale, diplomatice și de securitate care împiedică acțiuni imediate. Un cod alambicat de diplomație și legislație face ca o acțiune să fie complicată. Pentru că m-am întrebat de ce nu se intervine, am contactat câteva surse militare și diplomatice care mi-au dat câteva direcții de interpretare.

Una dintre principalele dificultăți în doborârea dronelor este detectarea acestora. Deși România dispune de sisteme radar moderne, drone rusești, care zboară la altitudini reduse, sunt adesea greu de identificat. Majoritatea sistemelor de apărare antiaeriană sunt proiectate pentru a intercepta aeronave sau rachete mari. Drone de dimensiuni reduse sau improvizate pot fi urmărite cu radare mobile, tip 3D, în dotarea armatei fiind cel puțin unul de acest tip.

„Cel mai potrivit radar pentru o astfel de misiune este radarul Gap Filler / TPS-79, un radar 3D mobil, capabil să opereze într-un mediu electromagnetic ostil și cu bruiaje extreme. Radarul TPS-79 este unul care urmărește la 360 de grade, poate monitoriza spațiul aerian până la 10.000 metri altitudine și are o bătaie de peste 190 km.Radarul este mobil, poate fi instalat în sub 60 de minute”.

Drone rusești, de la recunoaștere la provocare

Potrivit sursei citate, dronele pot avea scopuri diverse, precum recunoașterea, monitorizarea. Pot ajunge pe teritoriul României în urma unei chiar greșeli de navigație, sau ca un act de provocare, ceea ce complică evaluarea situației. Autoritățile trebuie să stabilească clar dacă drona reprezintă o amenințare directă, iar acest lucru poate întârzia reacția.

O problemă clară este ambiguitatea legislației, susțin surse militare consultate exclusiv de EVZ. România nu poate folosi armamentul de tip antiaerian în cazul în care o dronă rusească a încălcat spațiul aerian, decât dacă este decretată stare de asediu. De fapt, nu poate folosi muniție de război în nici o situație fără declararea stării de asediu, ceea ce înseamnă o stare premergătoare celei de război. Fără această decizie, potrivit legislației în vigoare, armata poate trage cu muniție de război doar în poligon sau exerciții militare.

Are România tipul de armament capabil să doboare drone

Da, avem acest tip de armament. Cele mai simple sunt sistemele blindate autopropulsate Gepard. Mutate în zona Deltei, pot asigura o acoperire aeriană eficientă.

„Sistemele blindate autopropulsate Gepard sunt echipamente complexe care integrează două tunuri Oerlikon de 35 mm, alături de un radar de detecție și unul de urmărire, toate montate pe șasiul unui tanc Leopard 1 cu șenile. Radarul de detecție are o rază de acțiune de până la 15 km, iar tunurile pot atinge ținte la o distanță maximă de 3,5 km. Fiecare tun are o cadență de tragere impresionantă, de 550 de proiectile pe minut. România dispune de 43 de astfel de vehicule Gepard în arsenalul său”.

Un alt aspect care influențează reacția României este dorința de a evita escaladarea diplomatică sau militară. În contextul sensibil al conflictului dintre Rusia și Ucraina, acțiunile României trebuie să fie bine calculate. Doborârea unei drone rusești, chiar dacă aceasta a încălcat spațiul aerian, ar putea fi interpretată ca un act ostil și ar putea duce la reacții negative din partea Rusiei. România, ca membră NATO, trebuie să se asigure că orice acțiune militară este proporțională și în conformitate cu legislația internațională, pentru a evita o escaladare neintenționată.

NATO nu poate interveni

De ce nu intervine NATO? Pentru că este o alianță politico-militară, iar sistemele de apărare funcționează DOAR prin activarea celebrului Articol 5. Totodată NATO trebuie să țină cont de legislația fiecărui stat membru. Iar așa cum spuneam mai sus, legislația românească nu acoperă situația actuală.

Un alt motiv pentru care autoritățile ezită să doboare dronele este riscul pentru populație. Dronele doborâte ar putea cădea deasupra unor zone populate, iar resturile acestora ar putea provoca victime și daune materiale. În acest context, autoritățile trebuie să cântărească riscurile colaterale atunci când decid să intervină militar.

Așa zisa incapacitatea României de a doborî drone care încalcă spațiul aerian este o combinație de factori tehnici, operaționali și diplomatici. Fiecare incident trebuie tratat cu atenție, având în vedere consecințele posibile, atât pentru populația civilă, cât și pentru echilibrul diplomatic regional.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#doborare #drone ruseşti #Romania

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat că, din 2018 și până în prezent, au fost înregistrate peste 10.000 de atacuri asupra sistemului de sănătate, însă niciunul dintre aceste cazuri nu a dus până acum la tragerea la răspundere a celor vinovați, scrie romanialibera.ro.

Atacurile, raportate în 29 de țări și teritorii, s-au soldat cu aproximativ 5.700 de morți și 8.500 de răniți, potrivit OMS.

Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, subliniază în mod repetat că unitățile medicale și personalul sanitar nu ar trebui să fie niciodată ținte ale atacurilor.

OMS verifică și documentează atacurile asupra sistemului medical, însă nu stabilește responsabilități, deoarece organizația nu are atribuții de investigare.

Altaf Musani, directorul Departamentului pentru Acțiuni Umanitare și Managementul Dezastrelor din cadrul OMS, a prezentat cifrele în cadrul unei conferințe de presă la Geneva și a precizat că tragerea la răspundere poate avea loc nu doar la nivel național.

Unitățile medicale și sistemul de sănătate în ansamblu beneficiază de protecția dreptului internațional umanitar și a legislației internaționale privind drepturile omului, inclusiv în baza anumitor Convenții de la Geneva, a explicat Musani.

Cu toate acestea, situația rămâne îngrijorătoare. „Dintre cele peste 10.000 de incidente verificate despre care am vorbit, niciunul nu a ajuns în sistemul de tragere la răspundere”, a declarat oficialul OMS.

914 atacuri înregistrate doar în 2026

Numai în acest an, agenția ONU pentru sănătate a documentat 914 atacuri asupra sistemului medical, soldate cu 911 morți și 1.486 de răniți, a precizat Musani.

Cele mai multe incidente din 2026 au fost înregistrate în Ucraina, Liban și teritoriile palestiniene. Alte atacuri au fost raportate în Myanmar, Iran, Sudan, Republica Democrată Congo, Sudanul de Sud, Rusia, Siria și Nigeria.

Potrivit lui Musani, atacurile cu arme grele au reprezentat, de departe, cea mai frecvent raportată formă de violență în acest an. Acestea au fost urmate de blocarea accesului la servicii medicale și de violența psihologică.

De asemenea, au fost raportate 44 de incidente care au implicat răpirea, arestarea sau reținerea unor angajați din domeniul medical și a unor pacienți, fiind afectate în total 148 de persoane.

Efectele atacurilor se resimt mult timp

Consecințele unui atac asupra unui spital nu se limitează la persoanele aflate în unitatea medicală în momentul incidentului, a avertizat Musani.

Este pacientul care nu poate primi îngrijiri a doua zi, ambulanța care nu mai poate face următorul transfer, angajatul medical care nu se mai poate întoarce la muncă sau medicamentele care nu mai pot ajunge la alte unități, a explicat oficialul.

În Fâșia Gaza, toate cele 36 de spitale au suferit pagube până la sfârșitul anului 2025, potrivit OMS.

Peste 3.000 de atacuri în Ucraina

În Ucraina, OMS a verificat peste 3.000 de atacuri asupra sistemului medical de la începutul invaziei ruse la scară largă, în 2022.

Un depozit al OMS din Dnipro a fost lovit și distrus săptămâna trecută, iar organizația spune că numărul atacurilor asupra sistemului medical din Ucraina este în creștere.

„Asistăm și verificăm o creștere substanțială a numărului de atacuri” în Ucraina, a declarat Musani, adăugând că acestea afectează în mod clar capacitatea OMS de a furniza materiale și echipamente unităților medicale.

Și în Republica Democrată Congo, OMS a verificat 12 atacuri asupra sistemului medical de la declararea epidemiei mortale de Ebola în luna mai.

Potrivit lui Musani, aceste incidente au perturbat supravegherea epidemiologică, investigarea cazurilor, identificarea contacților, tratamentul pacienților și activitățile desfășurate în comunități. El a subliniat că astfel de atacuri nu afectează doar serviciile medicale, ci și capacitatea autorităților de a detecta și limita răspândirea unor epidemii.