Drone rusești intră din nou în România. Au devenit un subiect de discuție intens în România, în special în contextul conflictului din Ucraina, când dronele, inclusiv cele folosite de Rusia, au traversat accidental sau intenționat granițele țării. Însă, deși s-ar putea crede că orice dronă care pătrunde în spațiul aerian național ar trebui imediat doborâtă, realitatea este mai complexă. Nu mai ne apărăm ca pe vremea lui Ceaușescu, spun nostalgicii, transmite Evz.ro.
Totodată, România se confruntă cu o serie de provocări tehnice, operaționale, diplomatice și de securitate care împiedică acțiuni imediate. Un cod alambicat de diplomație și legislație face ca o acțiune să fie complicată. Pentru că m-am întrebat de ce nu se intervine, am contactat câteva surse militare și diplomatice care mi-au dat câteva direcții de interpretare.
Una dintre principalele dificultăți în doborârea dronelor este detectarea acestora. Deși România dispune de sisteme radar moderne, drone rusești, care zboară la altitudini reduse, sunt adesea greu de identificat. Majoritatea sistemelor de apărare antiaeriană sunt proiectate pentru a intercepta aeronave sau rachete mari. Drone de dimensiuni reduse sau improvizate pot fi urmărite cu radare mobile, tip 3D, în dotarea armatei fiind cel puțin unul de acest tip.
„Cel mai potrivit radar pentru o astfel de misiune este radarul Gap Filler / TPS-79, un radar 3D mobil, capabil să opereze într-un mediu electromagnetic ostil și cu bruiaje extreme. Radarul TPS-79 este unul care urmărește la 360 de grade, poate monitoriza spațiul aerian până la 10.000 metri altitudine și are o bătaie de peste 190 km.Radarul este mobil, poate fi instalat în sub 60 de minute”.
Drone rusești, de la recunoaștere la provocare
Potrivit sursei citate, dronele pot avea scopuri diverse, precum recunoașterea, monitorizarea. Pot ajunge pe teritoriul României în urma unei chiar greșeli de navigație, sau ca un act de provocare, ceea ce complică evaluarea situației. Autoritățile trebuie să stabilească clar dacă drona reprezintă o amenințare directă, iar acest lucru poate întârzia reacția.
O problemă clară este ambiguitatea legislației, susțin surse militare consultate exclusiv de EVZ. România nu poate folosi armamentul de tip antiaerian în cazul în care o dronă rusească a încălcat spațiul aerian, decât dacă este decretată stare de asediu. De fapt, nu poate folosi muniție de război în nici o situație fără declararea stării de asediu, ceea ce înseamnă o stare premergătoare celei de război. Fără această decizie, potrivit legislației în vigoare, armata poate trage cu muniție de război doar în poligon sau exerciții militare.
Are România tipul de armament capabil să doboare drone
Da, avem acest tip de armament. Cele mai simple sunt sistemele blindate autopropulsate Gepard. Mutate în zona Deltei, pot asigura o acoperire aeriană eficientă.
„Sistemele blindate autopropulsate Gepard sunt echipamente complexe care integrează două tunuri Oerlikon de 35 mm, alături de un radar de detecție și unul de urmărire, toate montate pe șasiul unui tanc Leopard 1 cu șenile. Radarul de detecție are o rază de acțiune de până la 15 km, iar tunurile pot atinge ținte la o distanță maximă de 3,5 km. Fiecare tun are o cadență de tragere impresionantă, de 550 de proiectile pe minut. România dispune de 43 de astfel de vehicule Gepard în arsenalul său”.
Un alt aspect care influențează reacția României este dorința de a evita escaladarea diplomatică sau militară. În contextul sensibil al conflictului dintre Rusia și Ucraina, acțiunile României trebuie să fie bine calculate. Doborârea unei drone rusești, chiar dacă aceasta a încălcat spațiul aerian, ar putea fi interpretată ca un act ostil și ar putea duce la reacții negative din partea Rusiei. România, ca membră NATO, trebuie să se asigure că orice acțiune militară este proporțională și în conformitate cu legislația internațională, pentru a evita o escaladare neintenționată.
NATO nu poate interveni
De ce nu intervine NATO? Pentru că este o alianță politico-militară, iar sistemele de apărare funcționează DOAR prin activarea celebrului Articol 5. Totodată NATO trebuie să țină cont de legislația fiecărui stat membru. Iar așa cum spuneam mai sus, legislația românească nu acoperă situația actuală.
Un alt motiv pentru care autoritățile ezită să doboare dronele este riscul pentru populație. Dronele doborâte ar putea cădea deasupra unor zone populate, iar resturile acestora ar putea provoca victime și daune materiale. În acest context, autoritățile trebuie să cântărească riscurile colaterale atunci când decid să intervină militar.
Așa zisa incapacitatea României de a doborî drone care încalcă spațiul aerian este o combinație de factori tehnici, operaționali și diplomatici. Fiecare incident trebuie tratat cu atenție, având în vedere consecințele posibile, atât pentru populația civilă, cât și pentru echilibrul diplomatic regional.
