Diana Caraman nu va vorbi în parlament româna, până când pretinsa limbă moldovenească nu va deveni limbă de stat. Declarația a fost făcută de către deputata comunistă înainte de ședința Legislativului.

Parlamentara a lansat mai multe acuzații la adresa guvernării, invocând faptul că în 1994 în Constituție a fost indicat că limba vorbită pe teritoriul țării este moldoveneasca. În opinia sa, Legea Supremă a țării a fost modificată cu încălcarea procedurii.

„Până când nu veți recunoaște că limba este moldovenească, voi vorbi în limba de comunicare interetnică. Străbunica mea, tatăl meu, bunicul meu au vorbit moldoveneasca. Mă lipsiți de dreptul să vorbesc moldoveneasca, respectiv voi folosi limba de comunicare interetnică. (…)

Insist, pentru că așa m-a învățat străbunica. Limba este moldovenească”, a spus Caraman.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Constituția Republicii Moldova a început să fie redactată încă în 1990, însă a fost aprobată abia în 1994. Unul dintre membrii Comisiei care a elaborat Legea Supremă, Nicolae Osmochescu, afirmă că în primele versiuni ale documentului pretinsa moldovenească nu era menționată, însă ulterior au parvenit modificări, după ce s-au schimbat responsabilii care se preocupau de formarea textului Legii Supreme a țării.

Subiectul privind denumirea oficială a limbii de stat din Moldova a fost de-a lungul anilor subiect de manipulare utilizat de forțe politice pentru a atrage electoratul.Magistrații de la Curtea Constituțională au pus punct disputei despre limba vorbită în Moldova în anul 2023. Atunci, s-a punctat că în Legea Supremă a țării va fi stipulat că vorbim româna.

VIDEO Constituția Moldovei – la 31 de ani de la adoptare. Unul dintre autori: Moldoveneasca nu exista în primul proiect

#Constitutie #Diana Caraman #limba vorbită #moldovenească #romana

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.

#amprente #armata #china