Victor Pelin
pentru IPN

„Alegerile așa-zisului președinte al Transnistriei ne-a oferit un prilej suplimentar pentru a ne convinge că reglementarea transnistreană este dificil de realizat, atâta timp cât separatismul este utilizat ca instrument al imperialismului rusesc. În acest context, este de interes major ce au căutat, totuși, deputații ruși în Republica Moldova? Răspunsul este evident – ei au poposit discret și prin Transnistria pentru a monitoriza alegerile, declarându-le libere și corecte…”

Deosebire în intențiile declarate și a cele camuflate

Așa-zisele alegeri prezidențiale din Transnistria, desfășurate pe 12 decembrie 2021, ne-au oferit prilejul să constatăm existența unui domeniu asupra cărora punctele de vedere ale guvernării și opoziției ar coincide. Guvernul Republicii Moldova a avertizat în avans că alegerile din Transnistria “se desfășoară în afara cadrului constituțional și contrar legislației în vigoare a Republicii Moldova… nu pot fi recunoscute și sunt considerate nule din punct de vedere juridic”, iar opoziția s-a abținut să critice guvernarea pentru că nu a permis intrarea pe teritoriul Republicii Moldova a nouă cetățeni ruși pentru a monitoriza desfășurarea alegerilor menționate.

În contextul menționat, s-a făcut remarcată vizita în Republica Moldova a unui desant din cel puțin 7 deputați ai Adunării Federale din Rusia. Pentru că deputații ruși nu și-au declarat deschis intenția monitorizării alegerilor, ei au fost lăsați să intre pe teritoriul țării. Este curios că opinia publică a putut afla despre vizita deputaților ruși doar din comunicatele de presă ale Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) și Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PSRM).

Astfel, din comunicatul PSRM putem desprinde că deputații ruși s-ar afla în Republica Moldova doar pentru a asculta mulțumirile lui Igor Dodon, adresate conducerii Federației Ruse „pentru sprijinul permanent acordat țării noastre în diverse domenii și, în primul rând, în sfera socială, economică, comercială, culturală și umanitară”. Declarațiile liderului PSRM ne face să credem că domnia sa chiar resimte sprijinul Rusiei. În acest sens, el s-a referit și la proiectele sale de viitor – lansarea Uniunii de Afaceri Moldo-Ruse, care are drept obiectiv să contribuie la creșterea investițiilor, exprimându-și convingerea că partea rusă va oferi organizației nou create susținere la nivel înalt.

Pe de altă parte, în comunicatul PCRM este deplânsă situația politică și socio-economică reală din Republica Moldova după recentele alegeri parlamentare. Totuși, din comunicatul PCRM am putut desprinde măcar ceva despre scopul vizitei de lucru a deputaților ruși: „întâlniri cu reprezentanții puterii legislative, ai organizațiilor obștești, precum și cu compatrioții ruși care locuiesc în țara noastră”. Doar atât, niciun fel de referințe la alegerile din Transnistria, deși nu este exclus că anume acestea au reprezentat adevăratul scop al vizitei, camuflat pentru a nu fi zădărnicit. Așa sau altfel, putem afirma că scopul vizitei deputaților ruși în Republica Moldova rămâne a fi, deocamdată, o taină cuprinsă de mister învăluit de o enigmă.

Timiditatea comuno-socialistă

Putem înțelege lipsa reacției PCRM față de decizia autorităților de a nu admite intrarea pe teritoriul Republicii Moldova a observatorilor din Federația Rusă la așa-zisele alegeri din Transnistria. Vorba e că în perioada când Vladimir Voronin deținea funcția de șef al statului, acesta s-a văzut nevoit, în februarie 2005, să recurgă la expulzarea din țară a experților ruși, calificând prezența lor drept amestec al Federației Ruse in desfășurarea alegerilor din republică. Dacă au admis amestecul în treburile interne atunci, de ce nu l-ar admite și acuma?

Situația e diferită, însă, atunci când ne referim la lipsa reacțiilor din partea PSRM. Vorba e că printre persoanele căror li s-a interzis accesul pe teritoriul Republicii Moldova figurează Natalia Narocinițkaya, care este membru al Clubului de la Izborsk, alături de un șir de fruntași ai PSRM. S-ar părea că e de bun simț ca membrii organizații să-și susțină colegii, dar n-a fost să fie. Nimeni dintre fruntașii PSRM nu s-a revoltat. De bună seamă, filiala din Republica Moldova este condusă de deputatul PSRM, Bogdat Țîrdea, iar printre experții Clubului de la Izborsk figurează însăși liderul PSRM, Igor Dodon. Acesta din urmă pregătea și transmitea materiale de analiză, inclusiv pe când deținea funcția de șef al statului.

Așadar, vedem că una e să aduci mulțumiri conducerii Federației Ruse și cu totul altceva să-ți demonstrezi eficiența în calitate de exponent al intereselor rusești în Republica Moldova. În orice caz, e dificil să crezi că fruntașii PSRM nu înțeleg exact misiunea Clubului de la Isborsk, care a fost dezvăluită în detalii în interviul pentru directorul Institutului statelor CSI, Constantin Zatulin:

Clubul de la Isborsk este un proiect colectiv al noii ideologii ruse, o ideologie pe care o cere și pentru care pledează însuși Putin;
Scopul de bază este promovarea conceptului statului rus ca stat imperial, etern imperial, imperial din cele mai vechi timpuri și actualmente tot imperial, în ciuda faptului că acest imperiu a fost trunchiat, etc.

Nu este deloc întâmplător că această descifrare a misiunii Clubului de la Isborsk i s-a făcut directorului Institutului statelor CSI, care este un faimos susținător al mișcărilor separatiste din spațiul CSI (vezi pagina 47), inclusiv a separatismului transnistrean. Deci, nu este deloc întâmplător că autoritățile moldovene nu i-au permis intrarea în Republica Moldova și adjunctului directorului Institutului statelor CSI – Vladimir Egorov. Același lucru se referă și la celelalte 7 persoane cărora li s-a interzis accesul pe teritoriul Republicii Moldova, cel mai probabil, pentru că promovează imperialismul și susțin separatismul.

Concluzii

După toate aparențele, autoritățile din Republica Moldova au decis, de principiu, să nu mai admită intrarea pe teritoriul țării a cetățenilor străini, care promovează în mod deschis ideile imperialismului rusesc și susțin separatismul transnistrean. E o decizie corectă, care trebuie să fie exprimată explicit ca să înțeleagă toți, inclusiv purtătorul de cuvânt al ministerului de externe din Rusia.

Opoziția comuno-socialistă, care în mod normal critică orice acțiune a guvernanților, nu s-a hotărât să critice interdicția intrării în țară a promotorilor notorii ai imperialismului rusesc de frică să nu fie identificată drept parte a frontului imperialist. Este o sarcină imposibil de realizat pentru cei care vorbesc despre statalitate, interese naționale etc., dar, de fapt, sunt parte în organizațiile ce promovează imperialismul etern.

Alegerile așa-zisului președinte al Transnistriei ne-a oferit un prilej suplimentar pentru a ne convinge că reglementarea transnistreană este dificil de realizat, atâta timp cât separatismul este utilizat ca instrument al imperialismului rusesc. În acest context, este de interes major ce au căutat, totuși, deputații ruși în Republica Moldova? Răspunsul este evident – ei au poposit discret și prin Transnistria pentru a monitoriza alegerile, declarându-le libere și corecte.

#alegeri #Transnistria #Vadim Krasnoselski

Cel puțin 111 de persoane au murit în Columbia, după ce un cutremur cu magnitudinea de 7,4 a lovit luni partea de vest a țării, potrivit autorităților, scrie Reuters.

Epicentrul seismului a fost localizat în apropierea localității San José del Palmar, în provincia Chocó, o regiune slab populată de pe coasta Pacificului. Cele mai multe victime au fost raportate în provincia Risaralda, situată în regiunea producătoare de cafea.

În orașul Cali, unul dintre cele mai mari din Columbia, autoritățile au anunțat că mai multe persoane au rămas blocate sub dărâmături, după ce peste douăzeci de clădiri s-au prăbușit.

Serviciul Geologic al Columbiei a anunțat că seismul a fost cel mai puternic înregistrat în țară în ultimii zece ani. Până la ora 10:00, ora locală, au fost înregistrate două replici, cu magnitudini de 2,8 și 4,8, cea din urmă fiind resimțită puternic.

Columbia este o țară cu activitate seismică frecventă, fiind traversată de trei lanțuri muntoase ale Anzilor. De-a lungul timpului, cutremurele și alunecările de teren au provocat numeroase victime.

Unul dintre cele mai grave dezastre a avut loc în 1985, la Armero, când aproximativ 25.000 de oameni au murit în urma unei alunecări de teren provocate de erupția vulcanului Nevado del Ruiz. În 1999, un cutremur cu magnitudinea de 6,2 a lovit regiunea cafelei, inclusiv orașele Armenia și Pereira, provocând moartea a peste 1.000 de persoane.