Scandal cultural în Republica Moldova. Regizorul-dramaturg din România, David Schwartz, acuză conducerea Teatrului „Luceafărul” de cenzură. Totul a pornit de la spectacolul „Invizibil”, care urma să aibă loc în primăvara anului curent.
Textul spectacolului conținea detalii din „istoria privatizării suspecte, cu potențial de corupție, a mai multor clădiri care au aparținut Teatrului Luceafărul; și opt mărturii, bazate pe interviuri, ale unor persoane care vorbesc despre corupție în diferite medii – preoți, șoferi, pacienți, învățătoare etc. Trei scene atacă direct teme legate de partide politice – prologul și episodul despre furtul miliardului, care, deși fără să menționeze nume, denunță transparent scheme de corupție care vizează partidele politice aflate la guvernare înainte de PAS; și un monolog al unei persoane care lucrează în jurnalismul de investigație”.
Versiunea, aproape finală, ar fi ajuns la urechile guvernării, iar directorul artistic al teatrului, Slava Sambriș ar fi fost telefonat de un reprezentant al puterii cu întrebarea: „Ce faceți voi acolo? Faceți campanie împotriva PAS acum înainte de a alegeri?”, susține regizorul într-un interviu apărut pe platzforma.md.
„Dincolo de nemulțumirea mea personală și, pînă la urmă, de lipsa de respect pentru munca, timp de luni de zile, a atîtor artiști și artiste, îngroparea spectacolului mi se pare incredibilă și din punctul de vedere al cheltuielilor arbitrare și nesăbuite ale banului public. Pînă la urmă, sunt bani investiți de statul moldovenesc (producție, onorarii, cazări, transport, materiale promoționale etc.) într-un spectacol pe care, cel mai probabil, publicul din Moldova nu îl va vedea niciodată. În încheiere, aș vrea să precizez că pentru mine este o chestiune delicată să vorbesc despre această experiență, din două motive.
Primul ține de relația România-Moldova, în sensul în care în România există o serie de preconcepții negative despre Moldova și mi-ar părea foarte rău să reiterez aceste preconcepții și să reproduc un soi de superioritate a celui „din România”, care dă „lecții de democrație” sau alte bazaconii, în Republica Moldova. Chiar nu îmi doresc să contribui și eu la acest discurs superior și colonizator, care vine de multe ori dinspre România cînd e vorba de Moldova. Cenzura este o problemă la nivel global, doar mijloacele, cantitatea și calitatea ideilor cenzurate fiind diferite de la un context la altul. Personal, înțeleg că cenzura este un mecanism de afirmare, reglare și delimitare a puterii politice. Sunt însă, ferm și radical, împotriva aparatelor de cenzură opace, a ambiguităților, neclarităților și controlului arbitrar. Și cred că acest context, în care criticile la un sistem sau la o conducere nu sunt interzise limpede și oficial, dar nici nu sunt îngăduite, fiind reprimate pe căi „neoficiale”, este extrem de păgubos atît pentru mediul cultural cît și pentru educația și cultivarea spiritului critic al societății în ansamblu”, menționează David Schwartz.
Cu un comunicat de presă a venit între timp echipa Teatrului Republican „Luceafărul”, vizat în acest scandal.
„Noi, actorii, ne-am declarat împotriva unui fragment dintr-un interviu pe care ni l-au acordat doi refugiați din Ucraina, pentru că din momentul în care țara vecină a fost invadată, teatrul a manifestat o poziție clară asupra războiului din Ucraina, condamnând agresiunea, iar declarațiile din fragmentul respectiv de text nu rezonau cu poziția noastră, mai ales, luând în considerare contextul geopolitic și expansiunea în spațiul nostru a războiului informațional.
Am încercat de câteva ori să inițiem un dialog la acest subiect, dar regizorul a afirmat că el ține neapărat că această bucată să rămână, apoi într-o formă ironică ne-a spus: ”Voi puteți să vă dați cu părerea, dar până la urmă regizorul hotărăște”. Această replică ne-a făcut să înțelegem că părerea noastră nu contează, chiar dacă anterior am convenit că suntem co-autorii proiectului. La următoarea repetiție un alt actor a reluat discuția despre bucata respectivă. Drept răspuns, regizorul a avut un discurs în care a făcut câteva declarații, cel puțin dubioase: „Ucraina e de vină pentru acest război; Ucraina trebuie să cedeze teritorii Rusiei de dragul încetării războiului”.
O altă dispută am avut când am atenționat că în text existau falsuri. Unele bucăți de text au fost luate din surse nesigure, nedocumentate, dar prezentate drept adevăruri. Când noi am sesizat că aceste afirmații sunt falsuri, răspunsul regizorului a fost că nu va sta nimeni să urmărească cu atenție cronologia evenimentelor. Ca ulterior juristul să confirme că îndoielile noastre au fost fondate, deoarece am putea fi pasibili de atragere la răspundere pentru afirmații false sau calomnioase.
Pentru că dialogul nu mai era posibil și nu puteam să ne exprimăm punctele de vedere în procesul de lucru, uneia dintre colege i s-a făcut rău și a fost nevoită să ia tratament pe parcursul a câtorva săptămâni. Unii dintre noi se gândeau să-și dea demisia din teatru. Ținem să menționăm că suntem la prima experiență de acest gen, recunoaștem că am fost confuzi pe parcursul montării, dar abia spre final am sesizat mesajul spectacolului. Deoarece eram la o săptămână distanță de data în care fusese stabilită premiera, nu am știut cum să procedăm. Să ieși din proiect la o săptămână de premieră nu este deloc ușor și nici corect față de alți colegi, fiecare actor cunoaște acest lucru. Dar există limite care nu pot fi depășite”, se arată în mesajul echipei de la teatru.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Potrivit informațiilor, David Schwartz s-a născut în Bucureşti. A absolvit facultatea de Regie de teatru (2007) şi masterul de Regia spectacolului contemporan (2009) în cadrul UNATC Bucureşti. În 2016 a obținut titlul de doctor în teoria teatrului și artelor spectacolului la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, cu teza intitulată „Teatrul perdanților tranziției post-socialiste. Perspective etice și politice”.
