China a lansat duminică, 24 iulie curent, cel de-al doilea modul dintre cele trei elemente ale staţiei sale spaţiale permanente în cadrul uneia dintre ultimele misiuni necesare pentru finalizarea avanpostului orbital până la sfârşitul anului.

Postul public de televiziune CCTV a transmis în direct lansarea modulului-laborator Wentian, cu o greutate de 23 de tone, transportat de cea mai puternică rachetă a Chinei, Long March 5B, la ora 2:22 PM (06:22 GMT), de la centrul spaţial de lansare Wenchang, situat pe insula sudică Hainan.

Potrivit transmisiunii în direct, personalul agenţiei spaţiale a monitorizat desfăşurarea lansării din camera de control, a ovaţionat şi a aplaudat momentul când modulul Wentian s-a separat de rachetă după circa 10 minute de la lansare.

Lansarea a fost un „succes complet”, a relatat CCTV la scurt timp.

China a demarat construcţia staţiei spaţiale în aprilie 2021, odată cu lansarea modulului Tianhe, care va găzdui spaţiile de locuit pentru astronauţii, în cadrul primei dintre cele 11 misiuni cu şi fără echipaj uman din cadrul proiectului.

Modulul-laborator Wentian, cu o lungime de 17,9 metri, va fi locul unde astronauţii îşi vor putea desfăşura experimentele ştiinţifice, alături de alt modul-laborator care nu a fost lansat încă – Mengtian.

Wentian dispune de o cabină etanşă, care urmează să fie principalul punct de ieşire-intrare pentru activităţile extravehiculare după ce staţia va fi finalizată.

Va servi totodată drept spaţiu temporar de cazare pentru astronauţi în timpul rotirii echipajului pe avanpostul orbital, proiectat pentru găzduirea pe termen lung a doar trei astronauţi.

Mengtian urmează să fie lansat în octombrie şi, asemenea modului Wentian, va fi ataşat la Tianhe, formând o structură sub forma literei „T”.

La bordul staţiei spaţiale chineze se află comandantul misiunii Shenzhou-14, Chen Dong, precum şi colegii Liu Yang şi Cai Xuzhe. Aceştia urmează să revină pe Terra în decembrie odată cu sosirea echipajului Shenzhou-15.

#china #spatiu #Wentian

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.