Jurnalista și prezentatoare de sport de la Publika TV, Tatiana Pușcaș, care a lăsat acum 9 ani profesia, familia și țara, dezvăluie momente foarte emoționante despre viața sa din SUA. Tatiana susține că a plecat de sărăcie, iar acum, după nouă ani în care a locuit în SUA este secată emoțional. De asemenea, aceasta susține că se gândește să revină în Republica Moldova.
Eu fiind la curent în acea vreme cu tot ceea ce se întâmplă în țară, eu nu știu dacă pot în următorii ani să-mi cumpăr un apartament, o mașină. Eu nu aveam nicio sursă. Salariul pe care îl primeam îmi ajungea pentru unghii, care trebuiau făcute pentru că făceau parte din job, de apartament. Noroc că ne mai îmbrăcau pe acolo. Eu nu percepeam statutul ăsta de om de televiziune pe care ni-l atribuiau, dar mă duceam acasă cu troleul. Eu nu aveam o problemă cu asta, dar ne era băgat pe gât. Mă duceam la rude și îmi ziceau: O, da tu ești vedetă. Mă întrebau, dar de ce te-ai dus? Tu aveai așa o carieră în față. De sărăcie m-am dus, susține Tatiana Pușcaș în cadrul podcastului Titania Podcast.
După nouă ani pe care i-a petrecut în SUA, deși se întorcea an de an acasă, Tatiana afirmă că este la limita emoțională și se gândește să revină în Moldova.
Eu simt chemarea. Eu acum vreau înapoi.
După mai bine de o lună de vacanță în Moldova, Tatiana dezvăluie că nici copilul său de șapte ani nu vrea să mai revină în SUA pentru că viața acestora este foarte îngrădită în Statele unite.
Aseară am trăit un moment atât de greu pentru mine. Băiatul meu de șapte ani nu vrea să revină. American, cu acte în regulă, el plângea și îmi spunea: mama, eu nu vreau să plec de la familia mea. Eu îi spuneam: Georgică, eu asta am făcut. Te înțeleg mai bine ca oricine. Eu m-am rupt de rude, de prieteni, de mama mea. I-am spus că este norocos că merge înapoi cu mine, cu mama. El îmi spunea: ei îmi oferă dragoste, emoții, eu simt viața diferit aici. El asta aștepta. Copii nu au libertate. Revelația mi-a venit în cap că ar fi bine să revin la rădăcini, a adăugat jurnalista.
Tatiana a vorbit și despre modul în care sunt crescuți copii în state și tiparele în care sunt integrați.
Este prima dată când vin acasă și văd că oamenii noștri trăiesc, cu greutăți, mai spun prostii, dar aici e viață. Am trecut printr-o curte în Ungheni unde la ora nouă seara copii se strigau, cineva juca baschet, cineva: Vasilică, treci acasă că mâncare se răcește. La ora nouă seara, nu la patru. Acolo la opt toți sunt acasă, regim, la culcare, copilul așa crește. El din start este învățat să servească societatea. Nu este lăsat. El crește de mic ca să intre în cursa asta de șoricani: să cumpere, să producă, să consume… M-am oprit pentru câteva secunde și am zis: asta este viață. Copiii sunt lăsați pana la 9 seara să se joace, să interacționeze.
Astfel, pentru ca proprii copii să nu crească doar în așa anturaje aceasta îi aduce periodic în Moldova.
Referitor la traiul său din SUA, Tatiana precizează că emoțional este foarte greu să locuiești atât de departe de oamenii dragi.
Foarte mulți oameni se usucă acolo. Eu încă am rezistat mult. Cui să mă duc să mă jălui. Dacă aș deschide un podcast, am sta numai și am bea și am plânge, am bea și am plânge. Acolo numai de plâns este cu toată iluzia asta optică pe care oamenii o crează pe Facebook, dar emoțional suntem rupți de ai noștri. E dureros. Noi suntem sufletește aici, dar fizic acolo.
Indirect, aceasta a răspuns și la veșnica întrebare a moldovenilor: Dar de ce te-ai dus?
De sărăcie m-am dus și nu îmi este rușine să o spun. M-am dus în America pentru șase luni. Primul job a fost chelneriță. Am lucrat. Eu evident că le-am povestit că vin de acolo, unde un an de zile te îmbracă, te machiază și aici hop, începi a spăla mesele. Eu spălam podele și plângeam. Nu plângeam pentru că asta m-a înjosit, plângeam pentru că îmi era dor. Eu am avut o depresie. Șase luni plângeam, refuzam să fac cunoștință cu moldoveni, oameni, comunități. Nu găseam limbă comună. Eu am venit dintr-un cerc de oameni cu interese comune. Eu m-am dus acolo și nu am găsit oameni. M-am ciocnit cu oameni care de mai mulți ani de zile sunt goi emoțional. Eu simt acum că m-am uscat, a menționat Tatiana.
În același context, jurnalista a concluzionat că dacă ar fi avut o activitate care să o compenseze emoțional, și-ar fi „umplut rezervorul emoțional”.
