Regiunea transnistreană rămâne una dintre cele mai complexe probleme politice și de securitate pentru Moldova. Regiunea controlată de autorități separatiste de la începutul anilor ’90, nu se află sub controlul constituțional al Chișinăului.

Războiul de la Nistru din 1992 a lăsat urme profunde, iar negocierile pentru reglementarea diferendului continuă de peste trei decenii. Autoritățile statului susțin soluționarea pașnică a conflictului și reintegrarea regiunii pe baza respectării suveranității și integrității teritoriale. Unul dintre principalele subiecte de dispută rămâne prezența militară rusă în regiune și depozitele de armament de la Cobasna.

În ultimii ani, situația economică și energetică a regiunii a devenit tot mai dificilă, iar dependența de resurse și sprijin extern rămâne o provocare majoră. Chișinăul afirmă că locuitorii din stânga Nistrului trebuie să beneficieze de pace, securitate și oportunități de dezvoltare. Integrarea europeană este prezentată de autorități ca o șansă pentru modernizarea întregii țări, inclusiv a regiunii transnistrene.

Experții consideră că dialogul, cooperarea economică și respectarea drepturilor oamenilor sunt elemente esențiale pentru o soluție durabilă. Dar viitorul regiunii transnistrene rămâne legat de capacitatea Chișinăului și a partenerilor internaționali de a găsi o soluție pașnică și stabilă.

De ce problema transnistreană a rămas nerezolvată timp de peste 30 de ani?
Ce greșeli a făcut Chișinăul în relația cu Tiraspolul în ultimii 30 de ani?
Cine are cel mai mult de câștigat și cine pierde din menținerea acestui conflict nerezolvat?
Cât de puternică mai este influența Kremlinului asupra regiunii și asupra populației?
Cum explicați faptul că unii locuitori ai regiunii susțin în continuare orientarea spre Moscova?
Gazul rusesc livrat regiunii transnistrene a fost ani la rând un element de influență politică. Va trebui regiunea să plătească vreun „preț politic” pentru această dependență energetică?
Ce rol a avut/are propaganda în formarea percepțiilor oamenilor din stânga Nistrului?
Cum a schimbat războiul din Ucraina situația de securitate din jurul regiunii transnistrene?
Ce ar trebui să facă Guvernul pentru a recâștiga încrederea oamenilor din stânga Nistrului?
Este posibilă reintegrarea pașnică a regiunii? În ce condiții?

Căutăm răspuns în cadrul emisiunii “Realitatea te privește”, vineri, 7 august, începând cu ora 20:00, la REALITATEA TV.

Invitații jurnalistei Valentina Ursu sunt Ștefan Urâtu, fost deputat și activist pentru drepturile omului, care în anii ’90 a fost deținut de regimul de la Tiraspol, și Ion Iovcev, cel care timp de 30 de ani a condus Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol, una dintre instituțiile de învățământ cu predare în limba română din regiunea transnistreană.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#conflict transnistrean #Realitatea te priveste #regiunea transnisteană

Nivelul Dunării a crescut cu până la 9 centimetri pe anumite porțiuni ale tronsonului bulgar în ultimele 24 de ore, însă navigația rămâne dificilă, toate restricțiile existente fiind încă în vigoare, scrie antena3.ro.

Nivelul fluviului a crescut la majoritatea stațiilor de monitorizare din părțile vestice și centrale ale tronsonului bulgar, arată datele Agenției Executive pentru Explorarea și Întreținerea Dunării, valabile la data de 29 august.

Cea mai mare creștere, de 9 centimetri, a fost înregistrată la Lom. La Vidin, nivelul Dunării a urcat cu 7 centimetri, iar la Novo Selo, cu 6 centimetri.

Creșteri mai mici au fost raportate la Oryahovo, de 4 centimetri, și la Nikopol, de 2 centimetri. La Svishtov, nivelul apei a rămas neschimbat.

Situația este diferită mai la est, unde fluviul continuă să se retragă. Nivelul apei la Ruse a scăzut cu 7 centimetri în ultima zi, în timp ce la Silistra s-a înregistrat o scădere de 1 centimetru.

Bulgaria ridică un dig de 300 de metri pe Dunăre

Situația de la Dunăre rămâne una fără precedent. În urmă cu câteva zile, apa crescuse ușor, iar asta a permis centralei să mențină în funcțiune Unitatea 5, dar la un nivel redus, de 91,4% din capacitate.

Astfel, ca să țină în funcțiune centrala nucleară de la Kozlodui, Bulgaria a decis să construiască un dig pe Dunăre, chiar în apropierea reactoarelor.

Digul ar urma să aibă între 250 și 300 de metri lungime. Cifra exactă se va stabili în etapa de proiectare. Petrova estimează că lucrarea propriu-zisă va dura undeva la 10-15 zile.

Proiectarea a început deja pentru varianta aleasă, dar autoritățile analizează în paralel și alte soluții. Una dintre ele ar fi aducerea apei la centrală din rezervoare interne. Studiile preliminare pentru toate variantele au fost, între timp, finalizate.
Bulgaria s-a mișcat și din timp. Încă de la începutul lunii iulie, când au apărut primele semne ale unei secete prelungite, la centrală a fost înființat un grup de lucru care analizează toate soluțiile tehnice posibile.

În paralel, ministrul Petrova a ținut legătura cu omologul său sârb, Dubravka Djedovic, pentru ca Serbia să contribuie, prin complexul hidroenergetic Djerdap – denumirea sârbă pentru Porțile de Fier, administrat împreună cu România – la menținerea nivelului Dunării la Kozlodui peste pragurile critice.