Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

Viorel Burlacu: artistul care a ales să plece dintr-un oraș unde era iubit și cunoscut, pentru a o lua de la capăt

12 Apr. 2025, 10:01
 // Categoria: Life // Autor:  Realitatea.md
12 Apr. 2025, 10:01 // Life //  Realitatea.md

Viorel Burlacu, un nume cunoscut în muzica și cultura basarabeană, și-a deschis inima într-un interviu cu Zina Bivol, unde a vorbit despre curajul de a pleca de la Chișinău la București, despre prietenia profundă cu regretatul Iurie Sadovnic și despre lupta lui continuă pentru bunătate și sens. Interviul integral va fi difuzat duminică, la 21:00, la RLIVE TV.

Viorel Burlacu, între muzică, prietenie și dorul de acasă

„Nu pot să mă laud, dar pot și să mă laud”, spune cu zâmbet amar Viorel Burlacu, artistul care a ales să plece dintr-un oraș unde era iubit și cunoscut, pentru a o lua de la capăt într-un București plin de provocări. La fel ca spectacolul său intitulat „De la zero”, Burlacu și-a început viața din nou – cu un studio de înregistrări, o școală de arte și visuri mari, dar asumate. „Ajunsesem plafonat. Simțeam că mă țin lucrurile pe loc,” mărturisește el. „Am avut nevoie de o schimbare profundă.”

În spatele zâmbetului cald și al glasului blând, Viorel Burlacu ascunde un trecut marcat de pierderi și suferință. Relația cu legendarul Iurie Sadovnic a fost una profundă, încărcată de înțelepciune, dar și de durere. „Nu am intuit că se va sinucide,” spune artistul cu ochii înlăcrimați. „Dar i-am știut durerea.”

Timp de 20 de ani, cei doi au cântat, au compus, au trăit muzica împreună. Dar cel mai valoros cadou primit de la Sadovnic nu a fost o melodie, ci o lecție de viață: să prețuiești fiecare clipă și să lupți pentru ceea ce contează cu adevărat.

Viorel Burlacu nu a fost niciodată doar un artist. A fost profesor, mentor, om al comunității. Generații întregi de studenți de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice și-l amintesc ca pe un om implicat până la detaliu, mereu prezent, mereu cald. „Voi erați dragi. Asta conta. Nu timpul, nu oboseala.”

 

Întrebat dacă bunătatea lui a fost un avantaj sau un dezavantaj, răspunde simplu: „Viața oricum trece. Important e ce faci cu ea. Eu am ales să mă dăruiesc.”

Ceea ce face povestea lui Viorel Burlacu atât de emoționantă nu este doar curajul lui artistic, ci și umanitatea cu care privește lumea. El nu luptă doar pentru păstrarea identității naționale, ci pentru o comunitate de suflete bune, oriunde s-ar afla ele: la Chișinău, la București sau la capătul lumii.

„Am reușit doar un sfert din cât mi-am dorit,” spune el cu o sinceritate dezarmantă. Dar poate că adevărata măsură a reușitei nu stă în cifre, ci în urmele pe care le lași în inima oamenilor. Într-o lume grăbită, Viorel Burlacu rămâne un om rar: artistul care cântă cu sufletul și trăiește cu inima deschisă.

„Am lipsit eu.” –  Viorel Burlacu, despre familie, despărțire și sensul vieții

În cadrul videocastului „Fii cu Zina Bivol”, Viorel Burlacu a vorbit despre una dintre cele mai delicate și definitorii perioade ale vieții sale – despărțirea de familia pe care o arătase public ani la rând, cu mândrie și dragoste. „Eu nu m-am așteptat niciodată și nici pe departe nu a fost în capul meu divorțul. Dar uite că în 2021 a venit și momentul acesta”, spune el cu sinceritate și o seninătate care trădează un drum lung, interior, parcurs între timp.

„Am lipsit eu”, recunoaște Viorel Burlacu, fără să caute vinovați în afară. Un om al dăruirii și muncii neîncetate, și-a investit toată energia în proiecte artistice, în ajutorul dat altora, în visuri mari, fără să-și mai lase loc pentru el însuși sau pentru echilibrul de acasă.

Un moment aparte din interviu a fost povestea emoționantă a înfierii lui Eugen – un băiat bolnav, aflat în fază terminală, care a devenit parte din familia lui Viorel Burlacu. „Nu am întrebat pe nimeni dacă e de acord. Am primit un apel și am știut că trebuie să-l ajut. Era un om. Atât.” A fost un gest de viață, făcut din inimă, fără planuri sau calcule.

Într-un context în care „personalitățile mari au crescut în case mici”, Viorel Burlacu pune la îndoială valorile societății moderne. Pentru el, grandoarea nu înseamnă spațiu sau confort, ci suflet, unitate, simplitate. A trăit cu soția și copiii într-o cameră de 14 metri pătrați și nu s-a plâns – „era foarte unită viața atunci.”

Când este întrebat cum îl vede pe Dumnezeu, răspunde simplu: „Nu ca pe o ființă. Ci ca pe o putere care ne cuprinde pe toți – cu bine și cu rău, cu toate borțele din sufletul nostru.”

Un om care a salvat copii, care a căzut și s-a ridicat, care a pierdut dar a înțeles, Viorel Burlacu își continuă drumul cu demnitate. Iar cel mai frumos lucru pe care l-a spus poate fi lecția noastră: „Mi-am promis să nu mai trăiesc nicio clipă cu de-a sila. Nicio clipă în zadar.”

Viorel Burlacu, despre regretele tăcute și puterea discretă a unei familii simple: „Uneori binele încurcă…”

Artistul a vorbit cu o emoție profundă despre viața de familie, sacrificii și nevoia de a fi un sprijin nevăzut pentru copiii săi. Departe de luminile scenei, el recunoaște cu vulnerabilitate că nu a oferit întotdeauna confortul material pe care și l-ar fi dorit pentru cei dragi, dar a făcut tot posibilul să le ofere libertate, educație și exemple de caracter.

„În mod direct, nu mi-au reproșat… dar în suflet, eu am simțit. Când vezi că ceilalți trăiesc ‘normal’ și tu… trăiești altfel…”, mărturisește el cu o tăcere care spune totul. Iar despre partenera sa de viață, Rodica, vorbește cu o profundă recunoștință: „Am fost cea mai rea persoană pentru ea. O femeie nu ar trebui să rabde așa ceva… și totuși ea a rămas.”

Cuvintele lui nu vin dintr-o nevoie de scuze, ci dintr-o asumare matură, a unui bărbat care a trecut prin viață cu bune și rele, fără să-și închidă ochii în fața adevărului. „Nu mai vreau să schimb nimic. Eu știu ce am greșit. Și știu ce n-am greșit.”

Dincolo de căință, se vede clar și mândria blândă pentru copiii lui – toți diferiți, dar cu rădăcini comune în valori, artă și curaj. „Eu am încercat să-i implic în tot ce ține de scenă, de creație… Nu doar eu, și Rodica. Dar știi… uneori, nici asta nu contează…”, spune el.

Povestea lui Viorel Burlacu nu e despre eșecuri sau succese. E despre omenie, despre cum viața te învață să prețuiești tăcerile dintre reproșuri, răbdările dintre furtuni și iubirea care nu se strigă, ci se simte. E despre un om care a căzut, s-a ridicat, a greșit, a iubit — și care continuă să meargă mai departe, cu inima deschisă.

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.