Sonda solară Parker a zburat prin coroana solară şi a preluat probe de particule şi câmpuri magnetice, a informat marți, 14 decembrie, NASA, care a numit-o „un salt gigantic pentru ştiinţa despre Soare”.

„Atingerea Soarelui” de către sonda solară Parker este un moment magnific pentru ştiinţă şi o performanţă cu adevărat remarcabilă. Această piatră de hotar ne oferă nu doar perspective mai profunde asupra evoluţiei Soarelui nostru şi a impactului său asupra sistemului nostru solar, dar tot ceea ce aflăm despre propria noastră stea ne învaţă şi mai multe despre stelele din restul universului”, a declarat Thomas Zurbuchen din cadrul Directoratului pentru misiuni ştiinţifice al NASA.

Agenţia spaţială americană a precizat că Parker a găsit condiţiile magnetice şi de particule potrivite pentru a pătrunde în atmosfera solară la 18,8 raze solare (aproximativ 13 milioane de kilometri) deasupra suprafeţei solare în timpul celui de-al optulea zbor pe 28 aprilie, această trecerea durând câteva ore.

„Eram convinşi că, mai devreme sau mai târziu, vom intersecta coroana pentru cel puţin o perioadă scurtă de timp. Dar este foarte interesant că am făcut-o”, a spus Justin Kasper, autorul principal al unei noi lucrări despre această realizare importantă, publicată în Physical Review Letters.

Pe măsură ce continuă să se apropie de Soare, sonda va ajunge în cele din urmă la 8,86 raze solare de suprafaţa Soarelui (6,1 milioane km), a informat NASA.

Următorul său zbor, programat pentru ianuarie 2022, va aduce din nou, probabil, sonda Parker în coroana solară, a mai spus agenţia spaţială americană.

#atmosfera solară #NASA #sonda solară

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.