Antony Armstrong-Jones a fost unul dintre cei mai scandaloşi membri ai familiei regale britanice. Însurat cu sora Reginei, Prinţesa Margaret, din 1960 până în 1978, a fost un mare petrecăţ din înalta sociatate, care cauza vâlvă la fiecare nouă relaţie pe care şi-a făcea.

Născut în 1930 într-o familie înstărită, dar lipsită de titluri nobiliare, Antony a devenit un fotograf care se învărtea în cercuri selecte. Îşi petrecea timpul numai cu artişti, scriitori şi actori, iar pe Prinţesa Margaret a cunoscut-o la finele anilor ’50, când suferea din cauza unui eşec amoros. În 1960, când s-au căsătorit, fotograful vedetelor a primit titulatura de Duce de Snowdon de la cumnata sa regală, Regina.

Dar mariajul lor s-a dovedit a fi un mare dezastru, din simplul motiv că personalităţile lor nu se potriveau defel. Ambii soţi au avut aventuri extraconjugale şi multă lume din anturajul lor suspecta că Tony era homosexual. În 1978, Prinţesa Margaret şi Lordul Snowdon s-au despărţit. Mariajul lor s-o fi încheiat atunci, însă nu şi zvonurile şi comentariile cu privire la relaţia lor tumultoasă, scrie clickpentrufemei.ro.

Pe 6 mai 1960, Prinţesa Margaret şi Antony Armstrong-Jones şi-au unit destinele. În timp ce proaspeţii însurăţei se aflau într-o lună de miere de şase săptămâni în Caraibe, fotograful a devenit tată. Dar nu soţia i-a adus pe lume un copil. Pe 28 mai 1960, Camilla Fry a născut-o pe Polly, copilul din flori conceput cu Armstrong-Jones.

Fry era măritată cu cel mai bun prieten al lui Antony şi Polly a crescut crezând că Jeremy Fry era tatăl ei. Adevărul a ieşit la suprafaţă 40 de ani mai târziu, dar nu astfel de amănunte sunt cele mai interesate din viaţa Lordului Snowdon. Unii soţi lasă bileţele de amor pentru partenerele lor. Ei bine, Antony lăsa bileţele de ură la adresa soţiei lui.

„Arăţi ca o manicuristă evreică şi te urăsc!”, scria într-unul dintre bileţelele lui.

Bisexualitate evidentă

Legat de infidelitatea lui, Antony era deja în relaţie cu două femei atunci când şi-a început idila cu prinţesa. Gina Ward şi Jacqui Chan erau iubitele lui de-atunci. De-a lungul anilor, aventurile lui extraconjugale au dus la venirea pe lume a doi copii ilegitimi, cel de-al doilea născându-se în 1998, când el avea 68 de ani şi era însurat cu cea de-a doua lui soţie.

Cu toate că a avut numeroase relaţii cu femeile, prefera din când în când şi bărbaţii. Unul dintre iubiţii lui a fost Nicholas Halsam, în anii ’50. Apoi se pare că a avut un ménage à trois cu Camilla Fry şi un anume Jeremy.

Deloc surprinzător, cei doi soţi au ajuns la despărţire, divorţul lor fiind primul din familia regală britanică de la Henry al VIII-lea încoace.

#Bisexual #mariaj #regina

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.