Confundat deseori cu autismul înalt funcțional, mitologizat de legendele cu Einstein și diversele filme hollywoodiene, Sindromul Asperger este, în fapt, o tulburare din spectrul autist, nu întotdeauna ușor de diagnosticat. Acesta face parte din tulburările pervazive de dezvoltare, cunoscute mai frecvent sub denumirea de tulburări din spectrul autist (TSA). Prin TSA înţelegem o gamă întreagă de tulburări ce afectează dezvoltarea neuropsihică, în special în palierele socializării, comunicării şi imaginaţiei.
Sindromul Asperger a fost descris pentru prima dată în 1944 de către medicul pediatru vienez Hans Asperger, care a observat comportamente similare autismului, precum dificultăți la nivelul socializării și comunicării, în cazul copiilor cu inteligență și limbaj normal dezvoltat. Deşi este o tulburare din spectrul autist, diferă de autismul clasic şi alte tulburări pervazive în ceea ce priveşte dezvoltarea timpurie a limbajului, nivelul de inteligentă şi înţelegerea emoţiilor.
Este Sindromul Asperger acelaşi lucru cu autismul înalt funcţional?
În acest moment în comunitatea ştiinţifică nu există o părere unanim acceptată în ceea ce priveşte semnul egal dintre autismul înalt funcţional şi Sindromul Asperger: unii specialişti susţin că sunt unul şi acelaşi lucru, în timp ce tabăra opusă militează pentru diferenţierea celor două diagnostice. Este posibil ca, în viitor, acestea să fie combinate într-o singură categorie.
Atât persoanele cu autism înalt funcţional cât şi cele cu Sindrom Asperger au inteligenţa medie sau peste medie, dar prezintă dificultăţi legate de interacţiunea socială şi comunicare. Diferența principală este că un diagnostic de autism înalt funcţional prevede că, la începutul dezvoltării, copilul are limbajul întârziat, în timp ce în Sindromul Asperger dezvoltarea limbajului nu arată o întârziere semnificativă.
Similitudini şi diferenţe între Sindromul Asperger şi autismul clasic
Similitudini: Copiii cu sindromul Asperger au dificultăţi în a identifica şi a-şi exprima sentimentele, (la fel ca şi copiii cu autism înalt funcţional). Alte similitudini cu autismul clasic ţin de interacţiunea socială, contactul vizual deficitar, deficienţe în a recunoaşte şi interpreta expresiile faciale, fluturatul mâinilor sau anumite „obsesii” pe care le dezvoltă asupra unui anumit obiect sau obicei. Ei prezintă, de asemenea, sensibilități la diverși stimuli (sunete, haine, la produse alimentare etc).
Diferenţe: comparativ cu autismul clasic, copiii cu sindromul Asperger, precum şi cei cu autism înalt funcţional, au un IQ care se încadrează în limite normale sau chiar superioare. Pentru mulți, ei pot părea la fel ca alţi copii, însă cei diagnosticaţi cu Sindrom Asperger au deseori anumite comportamente sociale ce pot părea dificil de înţeles.
Abia în lumina acestor deosebiri şi asemănări de nuanţă dintre cele două situaţii putem înţelege diagnosticarea greşită de care mulţi copii au parte.
Diagnosticare
Sindromul Asperger rămâne adesea nediagnosticat până când copilul sau adultul începe să aibă dificultăți serioase la școală, la locul de muncă sau în viața personală. Într-adevăr, mulţi adulţi cu sindromul Asperger primesc diagnosticul abia atunci când solicită ajutor pentru probleme legate de anxietate sau depresie. Sunt însă şi câteva particularităţi ce pot ridica semne de întrebare părintelui şi, într-o primă fază, medicului pediatru:
- Dificultate în interacţionarea cu alţi copii;
- Preferinţa pentru gesturi neobişnuite sau repetitive;
- Prezenta anumitor „ritualuri” de la care copilul nu se abate sub nicio formă;
- Lipsa contactului vizual, dificultăţi în decodarea expresiilor faciale, incapacitatea de a înţelege expresiile metaforice – iau totul ad litteram;
- O doză vizibilă de „geniu” într-un anumit domeniu (cartografie, matematica, etc).
Tratament
În acest moment nu exista un tratament pentru sindromul Asperger, dar medicaţia poate îmbunătăți funcționarea și reduce comportamentele nedorite. Tratamentul poate include o combinație de următoarele:
- Educație specială structurata pentru a satisface nevoile educaționale unice ale copilului;
- Modificarea comportamentului – strategii de susținere a comportamentului pozitiv și reducerea comportamentelor problematice;
- Logopedie şi kinetoterapie – concepute pentru a crește abilitățile funcționale ale copilului;
- Terapii pentru competențe sociale: cu ajutorul unui psiholog, terapeut, logoped sau chiar asistent social aceste terapii sunt moduri prin care se construiesc abilitățile sociale și capacitatea de a citi indiciile verbale și nonverbale;
- Medicaţia: nu exista medicamente pentru tratarea sindromului Asperger sine, dar medicamentele pot fi utilizate pentru a trata simptomele specifice, cum ar fi anxietatea, depresia, hiperactivitate și comportamentul obsesiv-compulsiv.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Pentru un simplu observator, un copil cu Asperger poate părea un copil neuro-tipic care se poartă puţin diferit. El nu prezintă particularităţi morfo-faciale sau întârzieri cognitive; deţine o inteligenţă medie sau chiar peste medie. Întârzierea motorie nu este un criteriu de diagnosticare, însă poate apărea în multe cazuri, manifestata sub forma unei anume „neîndemânări” sau mişcări puţin diferite. Manifestă preferinţa pentru colecţionarea diferitelor obiecte sau pentru memorarea diverselor informaţii.
Din păcate, Sindromul Asperger nu pot fi prevenit sau vindecat. Cu toate acestea, diagnosticarea şi tratamentul precoce pot îmbunătăţi funcţionarea şi calitatea vieţii.
