Coliziunile accidentale, exploziile neașteptate și testarea armelor pe orbita terestră au produs zeci de mii de resturi spațiale pe care experții le monitorizează și alte milioane de obiecte care ar putea fi imposibil de depistat cu tehnologia actuală. Cu toate că cercetătorii au păreri diferite cu privire la cât de mari sunt riscurile și cât de aproape suntem de momentul când în jurul Pământului va fi atât de mult gunoi spațial încât nu va mai fi cale de întoarcere, un lucru este cert: traficul spațial prezintă o problemă gravă ce trebuie abordată de urgență pentru evitarea unei catastrofe, potrivit CNN.
În timp ce o bucată de gunoi spațial se apropia amenințător de Stația Spațială Internațională (SSI) în luna noiembrie, cei șapte astronauți aflați la bord se pregăteau pentru scenariul cel mai sumbru. O navă spațială rusească atașată la SSI și-a pornit motoarele pentru cinci minute, modificând puțin traiectoria SSI și mutând laboratorul de mărimea unui teren de fotbal în afara zonei periculoase. Dacă stația spațială nu își schimba cursul, resturile spațiale ar fi trecut la mai puțin de 4 kilometri de orbita SSI, potrivit NASA. Un eventual impact cu gunoiul spațial ar fi putut duce la depresurizarea unor segmente din stația spațială, iar întoarcerea astronauților pe Pământ în siguranță ar fi devenit o operațiune mult mai grea și riscantă.
Ceea ce este încă și mai îngrijorător este faptul că incidentul nu este unul izolat. SSI a trebuit să efectueze zeci de astfel de manevre de când astronauții au început să fie trimiși la bordul stației în noiembrie 2000, iar riscul de coliziune devine tot mai mare în fiecare an, pe măsură ce numărul de obiecte spațiale de pe orbita terestră crește neîncetat.
Deși riscul la care sunt expuși astronauți este prioritar, gunoiul spațial prezintă un pericol și pentru sateliți și alte tehnologii spațiale care ne facilitează viața de zi cu zi, precum sistemul GPS și unele servicii de internet și televiziune.
„Numărul de obiecte în spațiu pe care le-am lansat în ultimii patru ani a crescut exponențial”, a spus Dr. Vishnu Reddy, profesor de științe planetare de la Universitatea din Arizona, în Tucson. „Așadar, ne îndreptăm spre situația de care ne-am temut mereu.”
Incidentul la care se referă Reddy este un fenomen ipotetic numit Sindromul Kessler și este bazat pe cercetarea academică din 1978 a astrofizicianului american Donald Kessler. Fenomenul nu are o definiție clară, dar reprezintă un scenariu în care gunoiul spațial provoacă o reacție în lanț: O explozie produce un nor de fragmente care se lovesc de alte obiecte spațiale și creează încă și mai multe resturi. Efectul de domino ar putea continua până când orbita terestră ajunge atât de aglomerată de gunoaie spațiale încât sateliți devin inoperabili și explorarea spațială trebuie oprită.
De la începuturile zborurilor spațiale în 1957, au existat peste 650 de „rupturi, explozii, coliziuni sau incidente anormale care au provocat fragmentări”, potrivit Agenției Spațiale Europene (ASE). Printre acestea s-au numărat sateliți care s-au ciocnit accidental de alți sateliți, părți de rachete și nave spațiale care au explodat neașteptat și arme testate în spațiu de SUA, Rusia, India și China care au împrăștiat resturi pe orbită la diferite altitudini. Rusia, spre exemplu, a lansat o rachetă asupra unuia dintre proprii săi sateliți în 2021, testul producând peste 1.500 de resturi spațiale care au putut fi depistate.
În februarie 2009, un satelit militar rusesc nefuncțional – Kosmos 2251 – s-a izbit de Iridium 33, un satelit de comunicații activ operat de compania americană Iridium. Incidentul a produs un nor uriaș de aproape 2.000 de fragmente cu un diametru de până la 10 centimetri și alte mii de bucăți încă și mai mici. Incidente la scară mai redusă au și ele loc destul de frecvent: un satelit meteorologic al forțelor aeriene americane s-a destrămat pe orbită pe data de 19 decembrie și a creat cel puțin 50 de noi resturi spațiale, potrivit LeoLabs.
În ultimele luni au avut loc patru astfel de evenimente de „fragmentare” care au produs peste 300 de resturi. Într-un incident care a avut loc în 2024, un satelit meteorologic american a trecut la mai puțin de 20 de metri de un satelit rusesc inactiv.
Gunoiul spațial de orice mărime poate provoca o catastrofă în spațiu: obiectele se deplasează atât de repede pe orbită încât chiar și câțiva stropi de vopsea pot străpunge obiecte metalice, potrivit NASA. Însă, resturile nu pot fi monitorizate decât dacă au cel puțin dimensiunea unei mingi de tenis, celelalte fiind prea mici pentru a reflecta lumina sau prea îndepărtate pentru a fi observate pe orbită. Zona cea mai aglomerată din spațiu este Orbita joasă a Pământului, care se extinde până la o altitudine de 2.000 de kilometri. Aici se află două stații spațiale cu echipaj uman și constelații uriașe de sateliți care monitorizează producția agricolă, analizează clima Pământului sau facilitează accesul la internet, precum cei aproape 7.000 de sateliți Starlink.
Dacă o serie de explozii s-ar produce pe Orbita Joasă a Pământului, viețile astronauților ar fi puse în pericol, lansările de rachete ar trebui oprite și toți sateliții din această parte a spațiului ar fi distruși. Cu toate că se fac eforturi pentru calcularea locului, momentului și felului în care un astfel de efect în lanț s-ar putea declanșa, este o misiune imposibilă, potrivit lui Carolin Frueh, profesor asociat de aeronautică și astronautică de la Universitatea Purdue din Indiana.
Întrucât sindromul Kessler nu este un eveniment instantaneu, ci unul care ar putea dura chiar și ani de zile, oamenii de știință dezbat posibilitatea ca acest fenomen cu efecte potențial catastrofale să fi început deja. S-ar putea ca și dacă toate noile lansări de nave spațiale ar fi anulate, coliziunile de pe orbită să continue să producă alte fragmente spațiale. Nu este clar dacă am ajuns deja în acest punct.
„Analogia la care îmi place mie să mă gândesc cu privire la gunoiul spațial este cea a plasticului din oceane”, a spus Dr. Nilton Renno, profesor de științe și inginerie spațială de la Universitatea din Michigan. „Credeam cândva că oceanele sunt infinite și aruncam în ele gunoi și plastic, iar acum realizăm că acestea sunt resurse finite. Și provocăm pagube uriașe dacă nu avem grijă cu ceea ce facem.”
Eforturile de prevenire a proliferării gunoiului spațial pe orbita terestră se concentrează pe două mari inițiative: tehnologia de curățare a resturilor, care însă este experimentală și devine tot mai scumpă, și introducerea unor reglementări în explorarea spațiului, care până acum însă au fost mult prea vagi și imposibil pentru autorități să se asigure că sunt respectate.
