Cancerul de prostată este cel mai frecvent tip de cancer la bărbații din România, urmat de cancerul pulmonar. În România, sunt înregistrate anual 10.442 de cazuri noi de cancer de prostată și 2.854 de decese.

„Cu 39.525 de pacienți activi în România, cancerul de prostată nu este o statistică, este o criză de care trebuie să avem grijă. Discuțiile deschise cu medicul de familie sau urologul și efectuarea regulată a testului PSA și a tușeului rectal, mai ales după vârsta de 50 de ani, sunt esențiale pentru depistarea precoce a cancerului de prostată și pot face diferența dintre viață și moarte”, spune Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer, transmite adevarul.ro.

Boala apare la bărbați în glanda prostatică, situată sub vezica urinară, fiind responsabilă pentru producerea lichidului seminal. Deși în multe cazuri, cancerul de prostată evoluează lent și nu provoacă simptome evidente pentru ani de zile, există forme agresive care pot produce metastaze, în special la nivel osos.

Printre factorii de risc se numără vârsta (peste 65 de ani), istoricul familial de cancer de prostată, mutațiile genetice precum BRCA2, obezitatea și lipsa activității fizice.

Diagnosticul cancerului de prostată se realizează prin testul PSA, tușeu rectal, imagistică prin rezonanță magnetică și biopsie. Tratamentul variază în funcție de stadiul bolii și include supravegherea activă, intervenția chirurgicală, radioterapia, hormonoterapia și, în unele cazuri, chimioterapia și terapiile țintite.

„Mortalitatea este alarmantă. Peste 30%, în condițiile în care, în țări cu programe active de screening, aceasta este sub 10%. De ce această discrepanță? Pentru că în România nu avem un program național de screening pentru cancerul de prostată. Nu există invitații trimise automat bărbaților de peste 50 de ani. Nu există trasee clare pentru testare, urmărire și tratament precoce. Totul rămâne la inițiativa pacientului, sau, mai grav, la întâmplare”, spune Dr. Osama Salloum, medic specialist urologie medic primar urolog.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

În multe țări dezvoltate, rata de supraviețuire la 5 ani depășește 90%. În România, din păcate, mulți pacienți ajung la medic în stadii avansate, când opțiunile de tratament sunt limitate.

#boală #medic #Romania

Inginerii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au construit un robot extrem de subțire, care se deplasează prin apă folosind celule musculare vii activate cu ajutorul luminii. Dispozitivul are un corp flexibil și două înotătoare, iar cercetătorii îi pot controla direcția prin iluminarea separată a acestora.

Experimentul, descris în Advanced Functional Materials, demonstrează că țesutul muscular crescut în laborator poate genera suficientă forță pentru a pune în mișcare un robot de dimensiuni foarte mici. Tehnologia ar putea fi folosită în viitor pentru explorarea mediilor acvatice fragile, unde echipamentele rigide riscă să provoace daune.

Robotul dezvoltat de echipa MIT are o structură flexibilă din gel, aproximativ cât un baton de gumă de mestecat. Corpul său este prevăzut cu două înotătoare, fiecare acoperită cu un strat de celule musculare mai subțire decât un fir de păr uman.

Celulele au fost modificate genetic pentru a se contracta atunci când sunt expuse la lumină. Prin activarea lor, cercetătorii pot pune în mișcare înotătoarele, care împing apa și propulsează dispozitivul înainte.

Iluminarea separată a celor două părți permite și schimbarea direcției. Dacă lumina este îndreptată către o singură înotătoare, aceasta se mișcă independent de cealaltă. Atunci când ambele sunt activate, robotul poate înota folosindu-le simultan.

În cadrul experimentelor, echipa a demonstrat că dispozitivul se poate deplasa și poate vira într-un labirint subacvatic simplu. La viteza maximă, robotul parcurge aproximativ de patru ori lungimea propriului corp într-un minut. Ritmul este lent în comparație cu cel al unui înotător de performanță, dar arată că un strat foarte subțire de țesut muscular poate asigura propulsia necesară deplasării prin apă.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

La ce ar putea fi folosiți roboții care înoată cu mușchi vii

După optimizarea structurii, cercetătorii au montat țesutul muscular pe cele două înotătoare ale robotului și l-au testat într-un vas Petri umplut cu apă. O sursă de lumină deplasată manual a permis activarea selectivă a mușchilor și ghidarea dispozitivului printre obstacole.

Deocamdată, viteza redusă reprezintă una dintre limitele proiectului. Echipa intenționează să modifice forma corpului pentru a obține o deplasare mai rapidă. Experimentul urmărește în primul rând să demonstreze că un robot bidimensional, foarte subțire, poate înota folosind exclusiv contracțiile unui strat de țesut muscular viu.

Pe termen lung, astfel de dispozitive ar putea fi adaptate pentru monitorizarea mediilor acvatice sau pentru explorarea unor locuri în care echipamentele convenționale ar putea afecta organismele și structurile fragile. Țesuturile vii răspund la stimuli și au capacități de regenerare care ar putea deveni utile în dezvoltarea unor noi sisteme robotice, deși aplicarea practică a acestor proprietăți necesită cercetări suplimentare.

#inventie #laborator #robot