Oamenii de știință chinezi au descoperit un mecanism care explică modul în care Pământul timpuriu a reușit să stocheze cantități uriașe de apă, oferind o nouă perspectivă asupra transformării sale dintr-o minge de magmă într-o planetă capabilă să susțină viața.
Cercetătorii de la Institutul de Geochimie din Guangzhou au demonstrat experimental, potrivit unui studiu publicat în Science, că mantaua inferioară a Terrei a funcționat ca un imens rezervor de apă acum peste patru miliarde de ani. Mineralul-cheie este bridgmanitul, despre care se credea că poate stoca puțină apă, însă noile experimente arată că, în condiții de presiune extremă și temperaturi de peste 4.000°C, acesta captează eficient moleculele de apă rezultate din răcirea magmei.
Rezultatele indică faptul că mantaua ar fi reținut un volum de apă cuprins între 8% și 100% din volumul actual al oceanelor, care a fost ulterior adus treptat la suprafață prin activitate vulcanică. Acest proces ar fi contribuit esențial la formarea oceanelor și la transformarea Pământului în „planeta albastră” pe care o cunoaștem astăzi.
