Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

31 octombrie 2026

Astronauții îmbătrânesc mai repede în spațiu, apoi întineresc după revenirea pe Pământ

01 Feb. 2026, 20:10
 // Categoria: Cosmos // Autor:  Ana Panaguța
01 Feb. 2026, 20:10 // Cosmos //  Ana Panaguța

Astronauții par să treacă prin modificări biologice rapide, dar temporare, în timpul zborurilor spațiale. Mai mulți indicatori asociați îmbătrânirii se modifică semnificativ pe perioada șederii pe orbită, pentru ca apoi să revină spre normal la scurt timp după întoarcerea pe Pământ, relatează antena3.ro.

Un studiu recent, bazat pe analize de sânge prelevate de la un grup restrâns de membri ai echipajului în timpul unei misiuni scurte la bordul Stației Spațiale Internaționale, arată cât de rapid reacționează organismul uman la condițiile extreme din spațiu.

Aceste schimbări nu înseamnă că astronauții au îmbătrânit sau au devenit mai tineri permanent. Ele reflectă reacții de scurtă durată la un mediu stresant, urmate de o revenire odată cu restabilirea gravitației normale și a ritmurilor zilnice. Rezultatele se adaugă unui număr tot mai mare de studii care sugerează că mecanismele legate de îmbătrânire sunt mai flexibile decât se credea, mai ales în condiții fizice și de mediu extreme.

Îmbătrânire bruscă în spațiu, reversibilă după aterizare

În studiul intitulat „Astronauții ca model uman de îmbătrânire: răspunsurile vârstei epigenetice la expunerea la spațiu”, cercetătorii au urmărit îndeaproape markerii biologici pe parcursul unei misiuni de nouă zile. Probe au fost recoltate înainte de lansare, în timpul zborului și după întoarcerea pe Pământ. Pe perioada petrecută în spațiu, mai mulți indicatori folosiți în mod obișnuit pentru a evalua îmbătrânirea au arătat o creștere temporară.

Acești indicatori au fost analizați cu ajutorul așa-numitelor „ceasuri epigenetice”, instrumente care estimează vârsta biologică pe baza modificărilor ADN-ului, nu a vârstei cronologice. Spre finalul misiunii, unele dintre aceste ceasuri indicau valori mai ridicate față de cele de dinaintea zborului. Deși diferențele au variat de la o persoană la alta, tendința generală a arătat apariția rapidă a unor semnale biologice asociate stresului și îmbătrânirii.

Revenirea pe Pământ a inversat rapid efectele

După întoarcerea astronauților, acești indicatori s-au modificat din nou. Într-un interval scurt, estimările vârstei biologice au revenit spre nivelurile inițiale și, în unele cazuri, au coborât temporar chiar sub valorile de bază. Cercetătorii pun o mare parte din aceste variații pe seama sistemului imunitar, cunoscut pentru reacțiile sale rapide la stres, lipsa somnului și perturbările de mediu. Deși nu toate schimbările pot fi explicate complet, viteza ajustării sugerează că efectele observate în spațiu sunt, în mare parte, reversibile.

Adaptarea contează mai mult decât îmbătrânirea în sine

Dincolo de aceste măsurători precise, concluzia mai amplă ține de capacitatea de adaptare a organismului. Zborul spațial expune corpul uman la microgravitație, radiații, izolare și dereglarea rutinelor zilnice. Chiar și o misiune scurtă pare suficientă pentru a destabiliza mai multe sisteme biologice. În același timp, revenirea pe Pământ arată cât de rapid se pot reechilibra aceste sisteme odată ce condițiile familiare sunt restabilite.

Prudență în interpretarea rezultatelor

Cercetătorii subliniază că studiul nu trebuie interpretat ca o dovadă că zborurile spațiale accelerează îmbătrânirea în mod permanent. Analiza a inclus doar patru participanți, iar misiunile scurte sunt foarte diferite de șederile îndelungate în spațiu. Totuși, cercetarea oferă o oportunitate rară de a observa reacții biologice pe parcursul unor zile, nu al anilor, lucru dificil de realizat în condiții terestre.

Îmbătrânirea, un proces mai flexibil decât se credea

La nivel general, rezultatele susțin ideea că îmbătrânirea este un proces dinamic, nu o traiectorie fixă. Modificările apărute în timpul zborului spațial par să fie stări tranzitorii, influențate de context și stres, nu un drum fără întoarcere. Odată ce presiunea dispare, organismul își ajustează din nou funcționarea.

În acest sens, astronauții nu au devenit nici mai bătrâni, nici mai tineri, ci au demonstrat cât de receptivă poate fi biologia umană. Spațiul a acționat ca o lentilă, amplificând pentru scurt timp procese care, pe Pământ, se desfășoară lent și discret. Odată îndepărtată această lentilă, multe dintre schimbări au început să se estompeze, lăsând în urmă mai degrabă întrebări decât concluzii definitive.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.