Aducerea forțată a debitorului în cazul în care acesta nu se prezintă repetat la solicitarea executorului judecătoresc sau instanța de judecată, a fost declarată neconstituțională. Curtea Constituțională a admis parțial azi excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de judecătoarea Livia Mitrofan de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.
Potrivit cauzei examinate de CC, magistrata Livia Mitrofan a contestat articolul 73 din Codul de executare, care se referă la aducerea forțată a debitorului în fața executorului judecătoresc, atunci când debitorul refuză să se prezinte la solicitarea repetată a executorului. În asemenea cazuri, executorul judecătoresc formulează un demers la instanța competentă, iar instanța se pronunță asupra demersului pe baza materialelor anexate la acesta. Aducerea forțată, dacă este dispusă, se face de către angajații Ministerului Afacerilor Interne.
În jurisprudența sa referitoare la articolul 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la libertate, Curtea Europeană a notat că însoțirea și prezența unei persoane la secția de poliție constituie o „privare de libertate”. Atunci când o persoană nu poate decide în mod liber dacă îi urmează sau nu pe ofițerii de poliție la secția de poliție sau dacă persoana nu poate, odată ajunsă acolo, să părăsească secția în orice moment, fără a suporta consecințele respective, intervine dreptul la libertate.
Potrivit CC, scopul legitim urmărit de Codul de executare constă în realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare în baza legii. „Acest scop legitim al Codului ține de asigurarea caracterului obligatoriu al hotărârilor judecătorești. El poate fi încadrat în scopurile legitime constituționale ale protecției drepturilor, libertăților și demnității altor persoane și garantării autorității justiției, prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție”, a menționat președintele Curții Constituționale, Domnica Manole, în cadrul unui briefing de presă după pronunțarea hotărârii.
Articolul 54. Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
Astfel, deși articolul contestat are ca scop „aducerea la cunoștința debitorului a actelor executorului judecătoresc” și, teoretic, „ar contribui la realizarea drepturilor altor persoane și a interesului garantării autorității justiției”, totuși, „aducerea actelor executorului la cunoștința debitorului” se realizează la o etapă anterioară, reglementată de Codul de executare, prin articolul care stabilește în detaliu „procedura aducerii la cunoștința debitorului a acestor acte”. „Odată îndeplinită această procedură, se prezumă că debitorul este informat. Prin urmare, aducerea forțată a debitorului în fața executorului judecătoresc este inutilă, prin prisma informării sale. Fiind inutilă, această acțiune lipsită de un scop legitim devine arbitrară, deci contrară articolului 25 din Constituție”, consideră Curtea Constituțională.
Articolul 25. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sînt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.
(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult pînă la 12 luni.
(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea – în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut.
În acest sens, lipsa unui scop legitim constituțional pentru procedura aducerii forțate a debitorului în fața executorului judecătoresc duce la concluzia că „aducerea forțată a debitorului” încalcă articolul 25 coroborat cu articolul 54 din Constituție.
Prin urmare, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional articolul 73 din Codul de executare, Constituția fiind Legea Supremă.
Articolul 7. Constituţia, Lege Supremă
Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.
