Pe 15 august, la Vulcănești a avut loc așa-numitul „Consilliu cu poporul” — oficial, o întâlnire a locuitorilor consacrată statutului juridic special al Găgăuziei. În realitate, întâlnirea a devenit platforma de pe care au fost formulate două cerințe politice clare: anularea alegerilor pentru Adunarea Populară a Găgăuziei, stabilite pentru 15 noiembrie, și susținerea convocării celui de-al III-lea Congres al reprezentanților poporului Găgăuziei. La reuniune a participat și a luat cuvântul președintele APG, Valentin Gaidarji, transmite deschide.md.
Nemulțumirile existente în autonomie nu pot fi reduse la o simplă campanie politică. Găgăuzia traversează de mai mult timp o perioadă de instabilitate: mandatul actualei Adunări Populare a expirat, organizarea unui nou scrutin a fost blocată luni la rând, bașcanul Evghenia Guțul a fost condamnat la închisoare, iar între Comrat și Chișinău persistă un conflict privind modificările legislației electorale și competențele autonomiei.
Întrebarea este cine încearcă acum să transforme aceste nemulțumiri într-o mobilizare politică și cu ce obiectiv.
Printre principalii promotori ai reuniunii de la Vulcănești se regăsesc persoane cunoscute pentru legăturile lor politice cu Evghenia Guțul și cu structurile asociate lui Ilan Șor. În același timp, una dintre principalele revendicări formulate la Vulcănești — amânarea alegerilor — ar prelungi actuala situație politică din autonomie și mandatele unei conduceri care ar trebui deja să fi trecut testul unui nou scrutin.
Un an fără alegeri
Mandatul actualei componențe a Adunării Populare a expirat la începutul anului 2026. De atunci, autonomia funcționează fără un legislativ regional ales pentru un nou mandat.
Deputații APG au încercat luni la rând să ajungă la o formulă pentru organizarea scrutinului. În iunie, o nouă tentativă a eșuat, iar președintele interimar al Adunării Populare, Nikolai Ormanji, și-a anunțat demisia în semn de protest.
Conflictul electoral se suprapune peste criza provocată de situația bașcanului Evghenia Guțul, condamnată la șapte ani de închisoare într-un dosar privind finanțarea ilegală a fostului Partid „Șor”, declarat neconstituțional în 2023.
Conducerea Executivului găgăuz a continuat însă să o susțină public.
Prim-vicepreședintele Comitetului Executiv, Ilia Uzun, care asigură interimatul la conducerea autonomiei, a apărat atât legitimitatea Evgheniei Guțul, cât și activitatea lui Ilan Șor. Uzun l-a descris anterior pe Șor drept „un politician ambițios care a vrut să rezolve problemele Moldovei”.
Pe 13 august, cu două zile înaintea reuniunii de la Vulcănești, Uzun a solicitat retragerea de pe ordinea de zi a APG a chestiunii privind constatarea vacanței funcției de bașcan până la epuizarea tuturor căilor juridice de atac, chiar dacă sentința as intrat în forța deplină.
Până la urmă, Adunarea Populară a constatat vacanța funcției. Teoretic, decizia deschide calea pentru alegerea unui nou bașcan. Data scrutinului nu a fost însă stabilită.
În acest context, apare o întrebare inevitabilă: cui îi folosește prelungirea actualei stări de incertitudine?
Actuala conducere a autonomiei își păstrează funcțiile în lipsa unor noi alegeri, iar amânarea scrutinului pentru APG ar prelungi și această situație.
Ce s-a întâmplat la Vulcănești
Solicitarea către Primăria Vulcănești pentru organizarea reuniunii din 15 august a fost depusă de Ivan Fuer și Mihail Țurcan, reprezentanți ai organizației obștești „Patrioții Găgăuziei”.
Potrivit portalului găgăuz Nokta, la eveniment, alături de președintele APG, Valentin Gaidarji, au luat cuvântul reprezentantul organizației „Platforma 111”, Dmitri Kiseev, fostul consilier al Evgheniei Guțul, Mihail Vlah, și activistul Ivan Bessarab.
Deși organizatorii au anunțat că la miting au participat aproximativ 200 de cetățeni, imaginile publicate de la fața locului indică însă o prezență considerabil mai redusă, de ordinul câtorva zeci de persoane. În acest context, însăși formularea „Consiliul cu poporul” ridică semne de întrebare asupra reprezentativității unei reuniuni prezentate drept expresie a voinței locuitorilor.
Rezoluția adoptată la Vulcănești susține că organizarea alegerilor pentru APG pe 15 noiembrie 2026 „își pierde sensul” dacă Parlamentul Republicii Moldova nu va ține cont de propunerile autonomiei privind legislația electorală.
Mai mult, în cadrul discursului său, Dmitri Kiseev a mers mai departe și a cerut Adunării Populare să renunțe la data stabilită pentru scrutin până când autoritățile centrale nu vor modifica prevederile legislative contestate la Comrat.
Poziția trebuie privită și prin prisma disputei juridice mai ample dintre autonomie și autoritățile centrale privind competențele electorale. Reprezentanții Găgăuziei invocă Legea privind statutul juridic special al autonomiei și dreptul acesteia de a-și reglementa propriile alegeri. Chișinăul insistă asupra supremației Constituției și asupra necesității încadrării legislației regionale în sistemul juridic național.
Reuniunea de la Vulcănești nu s-a limitat însă la problema scrutinului. Participanții au susținut și convocarea celui de-al III-lea Congres al reprezentanților poporului Găgăuziei și au desemnat delegați din partea orașului Vulcănești.
Organizatorii au anunțat că reuniuni similare urmează să aibă loc și în alte localități ale autonomiei.
Astfel, surse din interiorul autonomiei au declarat pentru Deschide.MD că această acțiune, prezentată inițial drept o întâlnire locală, ar urma să se transforme într-o campanie politică la nivelul întregii regiuni.
Șor spune că s-a retras, dar oamenii lui au rămas
Kiseev, Vlah și Bessarab nu sunt simpli locuitori care au ieșit spontan în stradă și nici localnici. Sunt niște persoane bine cunoscute în regiune, ca portavoce a mediului radical de care au obosit și cei din autonomie.
Aceștia sunt descriși în presă drept parte a rețelei politice rămase după dispariția partidului „Șor”. Caracterizarea nu apare de nicăieri, existând și un precedent.
În februarie 2025, fostul deputat al APG Serghei Cernev numea public una dintre inițiativele de convocare a unui asemenea congres drept o reuniune a „oamenilor lui Șor”. Potrivit lui Cernev, organizatorii ar fi evitat în mod deliberat ca Marina Tauber sau chiar Ilan Șor să apară public, tocmai pentru a crea impresia unei mobilizări spontane a oamenilor.
Cernev mai susținea că în spatele inițiativei se afla conducerea de atunci a APG și că rezoluția urma să fie utilizată ca instrument de presiune asupra Chișinăului.
Surse din interiorul rețelei
O acuzație și mai directă a venit din partea lui Alexandr Parinov, fost angajat în structurile de securitate asociate rețelei lui Ilan Șor și administrator al canalului de Telegram „ADOR TV”.
Parinov susține că atât organizarea „Consiliului cu poporul” de la Vulcănești, cât și inițiativa convocării celui de-al III-lea Congres sunt promovate activ de media finanțată de gruparea Șor.
El afirmă, de asemenea, că organizațiile implicate în actuala mobilizare ar avea conexiuni cu persoane dirijate de la distanță de Marina Tauber.
Anterior, Deschide.MD a publicat un material care arată că Tauber a nimerit în vizorul FSB-ului rusesc în legătură cu delapidări de proporții, care au fost alocate din partea Kremlinului pentru operațiuni de influență în R. Moldova.
Deschide și: Raport către FSB: Marina Tauber și alți lideri din gruparea „ȘOR” au furat milioane de dolari dați de Moscova pentru activiștii partidului
Surse din interiorul rețelei relatează că, acum, ea are nevoie de un succes pentru a-și curăța imaginea și a scăpa de pedeapsă.
Totodată, se vehiculează că ambele organizații obștești „Platforma 111” și „Patrioții Găgăuziei” sunt create și dirijate din umbră direct de Maria Albot, încă o persoană din cercul apropiat al lui Ilan Șor. Astfel, persoane publice precum Gaidarji, Kiseev și Vlah ar reprezenta doar fațada publică a campaniei, dirijată, din umbră, de la Moscova.
Aceste informații nu constituie, de unele singure, dovada că reuniunea din 15 august a fost comandată direct de Șor sau Tauber. Ele se suprapun, însă, peste alte elemente verificabile: participarea unor persoane apropiate conducerii Evgheniei Guțul, promovarea unei agende favorabile amânării scrutinului și reluarea ideii unui congres care a mai fost asociat în trecut cu reprezentanți ai fostului Partid „Șor”.
Privite împreună, aceste elemente justifică cel puțin întrebarea dacă în spatele unei mobilizări prezentate drept inițiativă civică nu există și o infrastructură politică mult mai bine organizată.
Rezistență anti-Șor în interiorul autonomiei
Nici în interiorul Adunării Populare reuniunea de la Vulcănești nu este privită unanim drept expresie a voinței locuitorilor autonomiei.
La ședința APG din 17 august, deputatul socialist Leonid Chiosea a declarat că niciunul dintre deputații din raionul Vulcănești nu ar fi fost invitat la „Consiliul cu poporul”, contrar afirmațiilor organizatorilor.
Chiosea i-a criticat dur pe cei care se prezintă drept „patrioți” ai Găgăuziei și a făcut distincție între aceștia și locuitorii care, în opinia sa, apără în mod autentic interesele autonomiei.
Declarațiile sale arată că disputa nu poate fi redusă la formula simplă „Găgăuzia împotriva Chișinăului”. Există diferențe importante și în interiorul autonomiei privind modul în care trebuie apărate competențele acesteia și, mai ales, cine are legitimitatea de a vorbi în numele locuitorilor.
Ce urmează
Conflictul dintre Chișinău și Comrat este real. La fel sunt și nemulțumirile unei părți a populației Găgăuziei privind relația cu autoritățile centrale, modificările legislației electorale și viitorul autonomiei.
Aceste probleme nu dispar doar pentru că în jurul lor apar persoane asociate politic cu Ilan Șor.
Dar tocmai existența unor nemulțumiri autentice face importantă întrebarea cine încearcă să le exploateze.
Mobilizarea unei autonomii regionale printr-o serie de „adunări populare” locale, care se transformă treptat într-o mișcare comună de protest și înaintează revendicări ultimative către autoritățile centrale, reprezintă un scenariu deja tradițional pentru spațiul ex-sovietic. Precedentele Osetiei de Nord, Crimeei sau Donbassului provoacă motive reale de îngrijorare.
Asta nu înseamnă că Găgăuzia va repeta automat acel traseu.
Dar înseamnă că modelul însuși, folosirea unor nemulțumiri reale ale populației unei regiuni (de obicei majoritar vorbitoare de limbă rusă) pentru a construi o pârghie politică de presiune asupra statului, este suficient de universal și suficient de riscant pentru ca atât Chișinăul, cât și societatea să-l trateze cu maximă seriozitate.
Găgăuzia are un legislativ al cărui mandat a expirat, funcția de bașcan a fost declarată vacantă, iar data alegerilor pentru noul șef al autonomiei nu este încă stabilită. Este un vid politic real, iar principalii beneficiari ai amânării unei resetări electorale sunt, inevitabil, cei care dețin deja pârghiile puterii în autonomie.
De aceea, dezbaterea despre Găgăuzia nu trebuie redusă nici la acuzațiile Chișinăului, nici la retorica celor care pretind că vorbesc în numele întregii autonomii.
Întrebarea esențială trebuie adresată organizatorilor reuniunii de la Vulcănești și celor care susțin blocarea scrutinului: dacă actuala conducere reprezintă într-adevăr voința locuitorilor Găgăuziei, de ce ar trebui amânat momentul în care acești locuitori sunt chemați din nou la urne?
