Oamenii de ştiinţă de la Observatorul European Austral (ESO) au reuşit să obţină o imagine detaliată a unei stele dintr-o altă galaxie decât a noastră (Calea Lactee), o premieră care le va permite să studieze mai bine acel astru aflat la sfârşitul ciclului său de viaţă. Aflată la o distanţă de 160.000 de ani-lumină de Terra, steaua WOH G604 se situează în Marele Nor al lui Magellan, o mică galaxie-satelit a Căii Lactee, potrivit Agerpres, care citează AFP.
Supranumită „steaua colosală” de către astronomi, ea este de aproximativ 2.000 de ori mai mare decât Soarele şi a fost clasificată în rândul supergigantelor roşii, una dintre ultimele etape din evoluţia stelelor masive înainte ca ele să explodeze în supernove.
„Am descoperit un cocon în formă de ou care înconjoară îndeaproape steaua”, a detaliat într-un comunicat emis de ESO cercetătorul Keiichi Ohnaka, astrofizician la Universitatea Andres Bello din Chile. „Forma ovoidă din centru reprezintă materia ejectată de steaua centrală şi care încă o înconjoară. Se distinge, de asemenea, un alt inel oval care înconjoară acea formă ovoidă. Deşi observaţii suplimentare sunt necesare pentru o confirmare definitivă, noi credem că acel inel este constituit tot din materie ejectată de stea”, a explicat el.
Oamenii de ştiinţă aveau deja „indicii” că vecinătatea stelei nu era sferică, dar nicio imagine nu fusese obţinută până în prezent.
„Graţie acestei imagini, putem să creăm un mai bun model informatic al stelei şi să studiem felul în care ea ejectează materie înainte de dispariţia sa”, a explicat acelaşi cercetător, care a coordonat un studiu bazat pe aceste observaţii, publicat joi în revista Astronomy & Astrophysics.
Acel cocon alungit, semn că steaua „ejectează mai multă materie în anumite direcţii decât în altele”, ar putea fi o consecinţă a interacţiunii sale cu o altă stea, a afirmat Keiichi Ohnaka.
„Deşi nu am găsit încă o a doua stea, un astfel de companion ar putea exista şi rămâne dificil de detectat dacă luminozitatea sa este mult mai slabă decât a stelei principale”, a adăugat el.
Echipa condusă de Keiichi Ohnaka este interesată de această stea gigantică de mult timp. În 2005 şi 2007, astronomii au utilizat interferometrul din structura Very Large Telescope (VLTI), operat de ESO în Chile, pentru a afla mai multe informaţii despre caracteristicile sale. Dar, în epocă, acel interferometru nu combina lumina decât cu două dintre lentilele astronomice ale VLT.
Pentru a obţine imaginea publicată joi, astronomii au trebuit să aştepte dezvoltarea instrumentului Gravity, care permite captarea luminii prin patru lentile, creând imagini cosmice foarte detaliate.
Comparând aceste noi rezultate cu observaţiile precedente, ei au constatat că WOH G64 a devenit mai puţin luminoasă pe parcursul ultimului deceniu.
Steaua menţionată „a suferit o schimbare semnificativă pe parcursul ultimilor zece ani, oferindu-ne o oportunitate rară de a observa viaţa unei stele în timp real”, a declarat Gerd Weigelt, coautor al studiului şi profesor de astronomie la Institutul Max Planck din Bonn, citat în acelaşi comunicat.
În ultimele etape de viaţă, înainte să explodeze în supernove, supergigantele roşii îşi pierd straturile exterioare de gaz şi de praf în timpul unui proces care poate dura sute de mii de ani.
Oamenii de ştiinţă care au monitorizat-o pe WOH G64 cred că materialele expulzate ar putea fi responsabile de fenomenul de „întunecare” şi că acest lucru ar putea însemna că steaua a intrat într-o nouă fază a ciclului ce marchează sfârşitul vieţii sale.
„Sau ar putea reveni la starea ei precedentă după un anumit timp, deşi nu ştim cât timp ar putea să dureze acest lucru. Tocmai din acest motiv noi credem că este important să supraveghem această stea, observând-o cu diferite telescoape şi instrumente”, a subliniat Keiichi Ohnaka.
Pe măsură ce steaua se întunecă, devine din ce în ce mai dificil să se obţină alte imagini detaliate, chiar şi cu ajutorul VLTI. Însă actualizările prevăzute ale instrumentelor telescopului ar putea schimba datele problemei în curând.