Oamenii de știință de la Universitatea Brown au creat microcipuri concepute pentru a fi împrăștiate pe suprafața creierului sau chiar în țesutul său, pentru a colecta o grămadă de date neuronale. Cercetătorii numesc cipurile „neurograins” (“neuro-boabe”). Fiecare cip are aproximativ dimensiunea unui bob de sare și este destinat a fi răspândit în țesutul cerebral, unde poate înregistra activitatea creierului, potrivit unei lucrări recente publicată în revista „Nature Electronics”.

„Fiecare cip are suficientă micro-electronică, astfel încât, atunci când este încorporat în țesutul neuronal, să poată asculta activitatea neuronală pe de o parte și apoi o poate transmite ca o mică undă radio către lumea exterioară”, spune Arto Nurmikko, neuroinginer la Universitatea Brown și autor principal al studiului.

Aceste microcipuri pot trata Parkinson, paralizia și epilepsia

Echipa a implementat până acum aceste cipuri minuscule la rozătoare, dar speră să facă în curând același lucru la subiecții umani. În timpul unuia dintre aceste experimente, au plasat 48 de astfel de cipuri pe cortexul cerebral al unui șobolan, în timp ce acesta era sub anestezie.

Cercetătorii s-au concentrat, în principal, pe zonele motorii și senzoriale ale creierului. Oamenii de știință au reușit să înregistreze activitatea corticală a animalului, dar, în cele din urmă, au descoperit un lucru interesant: calitatea semnalului nu era la fel de bună ca cel provenit din cipurile utilizate în majoritatea interfețelor creier-computer existente.

Dar dacă cercetătorii pot îmbunătăți calitatea sistemului, ei speră că acesta ar putea oferi o modalitate de a studia zone mai mari ale creierului, cum ar fi rețelele complexe care controlează lucrurile, inclusiv memoria și luarea deciziilor.

„Când vine vorba de modul în care funcționează creierul, întregul este cu adevărat mai important decât suma părților”, a declarat Chantel Prat, profesor de psihologie la Universitatea din Washington.

În cele din urmă, ei speră că cercetarea lor va deschide calea către implantarea acestor cipuri la oameni. Nurmikko estimează că vor fi necesare 770 de cipuri per creier. Acest lucru deschide posibilitatea ca cipurile să stimuleze neuronii cu impulsuri electrice, tratând potențial tulburări neurologice grave, cum ar fi boala Parkinson, paralizia sau epilepsia.

Următorul pas pentru echipa de la Universitatea Brown este de a testa cipurile la rozătoare care sunt treze și libere să se miște. După aceea, testele vor fi făcute pe maimuțe și apoi, speră cercetătorii, pe oameni. Este incredibil de interesant, deoarece tehnologia oferă o oportunitate fascinantă de a înțelege creierul uman.

#cip #creier

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.