Republica Moldova trebuie să ajungă la 15% suprafață împădurită ca prim obiectiv realist pentru a contracara efectele devastatoare ale secetei și eroziunii solului, probleme ecologice majore, amplificate de rata actuală de împădurire de doar 11%. Activist de mediu, Petru Vinari și coordonator al proiectului „Plantăm Fapte Bune în Moldova”, a declarat pentru Radio Chișinău că, deși programul național de împădurire este ambițios, succesul său depinde de lecțiile învățate din eșecurile din trecut și de o gestionare corectă a noilor plantații.

Pădurile reglează ciclul apei, mențin biodiversitatea și fixează solurile, iar dispariția lor amplifică seceta și eroziunea. Aflată în zona de silvostepă, Republica Moldova ar putea atinge un maxim de 30% acoperire forestieră, însă un prim obiectiv realist ar fi 15%, cu condiția unei planificări strategice și utilizării speciilor autohtone, spune activistul de mediu Petru Vinari, coordonator al proiectului „Plantăm Fapte Bune în Moldova”.

„Pădurea este casă pentru 80% din toate viețuitoarele de pe pământ pe care le cunoaștem și biodiversitatea participă la menținerea și sporirea calității vieții noastre ca oameni. Din păcate, după multe despăduriri și schimbarea destinației terenului, unde au fost păduri au apărut terenuri agricole, iar acum, de exemplu, pădurile apar acolo unde niciodată nu au fost păduri și asta perturbă echilibrul ecologic. Noi avem o problemă mare cu seceta care vine la pachet și cu problema eroziunii, și, practic, fără păduri, vedem cum nivelul apelor scade, sec fântânile, izvoarele, râurile inclusiv și anume, prin împăduriri noi am putea să soluționăm unele din aceste probleme, doar că ar trebui să le planificăm foarte bine și organizat. Ar fi binevenit de sigur că vreo 30% din țara să fie acoperită de păduri, doar că, de sigur, asta este un lucru prea ambițios ca să putem să-l propunem acum, de asta și măcar 15% ca un prim obiectiv ar fi promițător. Aceste culturi forestiere ar trebui să fie, în primul rând, planificate foarte bine cu speciile autohtone și gestionate corect ca să, peste 20, 30, 40, 50 de ani, ele să își facă funcția de păduri”.

Programul național prevede împădurirea a 110.000 hectare noi până în 2032, plus 35.000 ha de reabilitare. Expertul Petru Vinari consideră cifra realistă, dar atrage atenția asupra capacității Primăriilor de a gestiona plantațiile.

„În primul rând trebuie să facem o clarificare care din păcate creează mult confuzii Programul presupune extinderea suprafeței forestiere doar cu 110.000 ha și restul suprafeței sunt lucrări de reabilitare în cadrul fondului forestier, adică în cadrul pădurii. Când ne referim la o cifră ca 110.000 ha, este realistă, doar că trebuie să ne întrebăm ce facem cu ele după asta. Ce fac primăriile după ce aceste suprafețe împădurite sunt transmise lor? Au ei capacitate financiară sau instituțională să se îngrijească de dânsele? S-au pățim, cum am pățit și după programul național din împăduriri din 2002-2008 unde nu au fost îngrijite aceste suprafețe, și mai mult de jumate din ele, din cele 60.000 ha plantate în cadrul programului, au dispărut”.

În ceea ce privește speciile potrivite pentru solurile degradate din Republica Moldova, activistul de mediu recomandă prioritizarea arborilor autohtoni, adaptați la condițiile locale specifice. Pentru zonele cu umiditate mai ridicată sunt indicate salcia, plopul și frasinul, în timp ce pentru terenurile mai uscate se pot planta ulmul, șorcovul (dudul), paltinul sau anumite varietăți de stejar rezistente la precipitații reduse.

Campania de împădurire „Toamna 2025” face parte din #GenerațiaPădurii, inițiat de Președinta Maia Sandu, prin care urmează să fie plantate 145.000 de hectare de pădure până în anul 2032. În primii doi ani de la lansarea programului Programul Național de Extindere și Reabilitare a Pădurilor au fost împădurite peste 16.000 de hectare, iar până la finalul acestui an se va ajunge la 20.000 de hectare.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#paduri #Primării

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.