Timp de ani, UE s-a pronunțat în mod ferm împotriva zidurilor construite la granițele externe, despre care a afirmat că sunt soluții pe termen scurt, ineficiente, care nu corespund valorilor europene. Însă zidurile au apărut și s-au înmulțit după criza refugiaților din 2015. Fortăreața Europa a devenit o idee mai puțin negativă, iar acest lucru a adâncit dezbaterea internă cu privire la felul în care blocul comunitar vrea să se prezinte în fața lumii, scrie publicația europeană Politico.
Criticile europene la adresa zidurilor ridicate la frontieră, în fața migranților, nu au oprit mai multe state membre ale UE să treacă la fapte și să construiască aceste obstacole.
Pe măsură ce UE, prin agenția Frontex, a instituit propriile bariere maritime, pentru a controla fluxul de migranți, primele bariere terestre au apărut și ele, mai întâi la granițele de sud. Un grafic realizat de think-tank-ul spaniol El Centre Delàs arată cum primele ziduri au fost construite de Grecia (în 2012) și apoi de Bulgaria (2013-2014) la granițele cu Turcia.
În 2015, mai multe ziduri au apărut la granița Greciei cu Macedonia de Nord, la granița Ungariei cu Serbia și Croația, la granița Sloveniei cu Croația, a Austriei cu Slovenia sau a Letoniei cu Rusia.
Acestea au fost urmate de alte ziduri, la granița Estoniei cu Rusia, a Norvegiei cu Rusia, a Lituaniei cu Rusia. Iar construcția continuă, Lituania și Polonia anunțând noi proiecte, ca răspuns la criza de la granița cu Belarusul.
Pe măsură ce unele state membre s-au apucat să ridice astfel de bariere, Bruxelles-ul a insistat că nu le va finanța.
Acest lucru se schimbă însă, scrie Politico. Efectul crizei refugiaților din 2015 este încă profund, iar situația actuală de la granița de est nu a făcut decât să alimenteze o dezbatere complicată pe tema măsurilor UE.
Pentru mulți, dezbaterea ține de felul în care ar trebui să se implice UE în construirea de bariere în fața migranților. Adică dacă să ofere sau nu finanțare.
Pentru alții, dezbaterea ține de eficiența acestor bariere în securizarea granițelor. Iar pentru alții, ține de abordarea generală a Europei, care trebuie să decidă dacă va fi un continent închis sau unul deschis.
Până la aflarea răspunsului, zidurile de la graniță sunt ridicate, iar Comisia Europeană este presată să le finanțeze.
În octombrie, 12 state UE au semnat o scrisoare prin care au îndemnat Comisia să finanțeze aceste bariere, în regim prioritar. Coaliția a inclus aliați improbabili, de la Danemarca social-democrată la Polonia conservatoare.
Practic, în acest moment, ridicarea zidurilor, care ar transforma continentul în „fortăreața Europa”, așa cum au avertizat activiștii pentru drepturilor omului, nu mai este exclusă.
Expresia, așa cum a explicat un diplomat european, a devenit mai puțin negativă.
Nu doar Ungaria lui Orban
Numărul țărilor care presează UE să finanțeze construirea zidurilor a crescut în ultimii ani.
După criza refugiaților din 2015, Ungaria lui Viktor Orban a fost aproape solitară în tentativa de a convinge UE să plătească pentru bariera ridicată la granița cu Serbia și Croația. În prezent, Budapesta este doar una dintre voci.
Lituania, care a condus grupul celor 12 state membre semnatare ale scrisorii către Bruxelles, construiește o barieră pe 502 din cei 678 de kilometri de graniță cu Belarus. Și vrea ca UE să achite nota de plată de 152 de milioane de euro.
Alte țări din grup susțin ideea finanțării, chiar dacă sunt în contradicție în privința unor detalii importante. Grecia, spre exemplu, a semnat scrisoarea, dar susține redistribuirea obligatorie a solicitanților de azil în statele membre ale blocului comunitar, o abordare cu care Ungaria este în dezacord.
Mai mulți diplomați au spus că evoluția dezbaterii înseamnă că UE ar putea fi nevoită să rescrie regulile ce interzic respingerea migranților.
În prezent, este ilegală respingerea solicitanților de azil, dacă acest lucru le pune în pericol viața și le neagă dreptul de a aplica pentru azil. Cele 12 țări spun însă în scrisoarea lor că este nevoie de „o adaptare a cadrului legislativ la noile realități”.
Deocamdată, Comisia și Parlamentul European au rămas fermi în decizia de a respinge solicitarea celor 12. Un oficial UE a precizat că există un acord de principiu între cele două instituții de a evita finanțarea barierelor.
Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a declarat chiar luna trecută că „nu vor exista finanțări pentru ziduri și sârmă ghimpată”. Ea a observat că există deja suficiente fonduri alocate managementului frontierelor.
Dar în Parlamentul European, direcția dezbaterii pare să se schimbe, scrie Politico. Pe măsură ce tema a ajuns din nou în discuție, cel mai mare grup politic, cel al Partidului Popular European (PPE), s-a arătat dispus să susțină finanțarea barierelor.
„Noi, PPE, cerem ca în situații extraordinare, fondurile UE să fie folosite pentru finanțarea acestui gen de activități”, a spus președintele PPE, Manfred Weber.
Al doilea grup politic din legislativul UE, Socialiștii și Democrații, se opune însă.
O problemă simbolică
Chestiunea importantă nu este cea financiară, ci cea simbolică.
„Pur și simplu vor steagul UE pe gardurile lor”, a spus un oficial, care a sugerat că aceste bariere sunt de obicei nefolositoare, din moment ce pot fi escaladate sau ocolite.
Ministrul lituanian de externe, Gabrielius Landsbergis, nu este însă de acord cu această abordare. Luni, el a spus că zidul de la granița țării baltice este „o povară pe buget”. „Am prefera să folosim banii pentru altceva”, a adăugat oficialul.
Bariera ridicată de Lituania nu este doar pentru lituanieni, ci protejează întregul bloc comunitar în fața Belarusului, au mai spus oficialii de la Vilnius.
Asta în condițiile în care chiar UE a acuzat regimul de la Minsk că a atras migranți din Orientul Mijlociu pentru a-i împinge spre granița UE, într-un „atac hibrid”.
„Construim o barieră între UE și un regim care este gata să pună presiune pe Uniune”, a concluzionat Landsbergis.
Iar statul baltic nu ar trebui să poarte singur această povară, au spus suporterii măsurii, din moment ce oricum, migranții vor să ajungă în cele din urmă în alte țări – Germania, Olanda sau Belgia.
Dar Germania nu este neapărat interesată de idee. Ministrul de interne aflat la final de mandat, Horst Lorenz Seehofer, s-a arătat ce-i drept deschis, dar este greu de crezut că viitorul guvern condus de social-democrați în coaliție cu Verzii va susține o astfel de propunere.
Nici Parisul nu dă semne că s-ar alătura apelului celor 12. „Sunt în favoarea unei Europe care își protejează granițele, dar nu a unei Europe care ridică ziduri sau garduri de sârmă ghimpată”, a spus ministrul francez al afacerilor europene, Clément Beaune, săptămâna aceasta la postul France 2, în semn de răspuns la planurile Poloniei.
Șase ziduri ale Berlinului
Indiferent de existența finanțării UE, Europa continuă însă cu ridicarea zidurilor la granițe.
Un raport recent a arătat că de la căderea Zidului Berlinului în 1989, țările europene au ridicat în jur de 1.000 de kilometri de bariere terestre – echivalentul a șase ziduri ale Berlinului.
Pe măsură ce construcția a accelerat, Comisia și-a îndulcit retorica. De fapt, în unele cazuri a și susținut practica.
Când comisarul pentru afaceri interne, Ylva Johansson, a vizitat Lituania în august, ea a numit bariera terestră ridicată de statul baltic „o idee bună”.
Cu un an mai devreme, chiar von der Leyen a lăudat Grecia pentru că a fost „scutul” Europei, chiar în momentul în care autoritățile consolidau un gard de la granița cu Turcia.
Poziția a diferit semnificativ față de cea adoptată acum cinci ani de fostul șef al Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, care a criticat Atena.
„Niciun gard și niciun zid nu este suficient de înalt pentru a-i descuraja pe acești oameni să vină în Europa”, a spus atunci Juncker, cu referire la gardul construit între Grecia și Macedonia.
Ziduri, dar cu respectarea legii
Dincolo de problema simbolică există și una legală. Săptămâna trecută, președintele Consiliului European, Charles Michel, a spus că este posibil din punct de vedere legal ca UE să finanțeze barierele terestre, atâta vreme cât acestea sunt manageriate în acord cu legislația UE.
Respectarea legii la acest capitol este o sursă de fricțiuni pentru numeroase țări de la periferia UE, cum ar fi Croația sau Grecia.
Acestea sunt acuzate că îi resping pe migranți în mod ilegal, potrivit Convenției de la Geneva. În fața unor acuzații similare, Polonia a adoptat o lege care legalizează această practică.
De altfel, Varșovia a refuzat accesul agenției UE de frontieră, Frontex, la granița cu Belarusul, acolo unde autoritățile poloneze au folosit tunurile de apă pentru a respinge migranții.
În ciuda criticilor, un oficial a sugerat că, forțați să aleagă între protejarea Convenției de la Geneva și a spațiului de liberă circulație din UE, „vom alege să renunțăm la Geneva”.
Acesta este motivul pentru care Gerald Knaus, președintele European Stability Initiative, un think-tank european, crede că dezbaterea privind zidurile de la graniță trebuie purtată altfel.
„Problema nu este zidul, problema este legea UE aplicată la granițe”, a argumentat el pentru Politico „Și cred că ar fi constructiv să spunem că UE poate finanța toate aspectele protecției la graniță, care sunt legale, dar numai dacă este verificabil că legea UE este aplicată la graniță”, a adăugat Knaus.
