Azi are loc echinocțiul de toamnă, când ziua este, teoretic, egală cu noaptea. Din punct de vedere astronomic, acest moment marchează trecerea la anotimpul de toamnă. Totuși, distribuția luminii nu este perfect „egală”, așa cum am fost învățați.

La latitudinea Republicii Moldova, în aceste zile soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit și orizont. Începând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstițiului de iarnă.

Oamenii care trăiesc aproape de ecuator au zile de aproximativ 12 ore și nopți de 12 ore pe tot parcursul anului, așa că echinocțiul va trece neobservat. Dar aproape de poli, în zone ca partea de nord a Canadei, Norvegiei și Rusiei, există diferențe foarte mari între durata zilelor și a nopților – cu ierni lungi și întunecate și veri în care abia se face noapte.

Dar în timpul echinocțiilor, toată lumea, de la un pol la celălalt, se bucură de o perioadă de 12 ore de zi și 12 ore de noapte. Dar distribuția nu este chiar atât de „egală” pe cât am putea crede, iar pentru acest lucru există o explicație științifică.

Se pare că, de fapt, avem ceva mai multă lumină de zi decât întuneric, la echinocțiu, în funcție de locul în care ne aflăm. După cum explică Serviciul Național Meteorologic din SUA, orele „aproape” egale ale zilei și nopții se datorează modului complex de măsurare a răsăritului și refracției luminii solare în atmosfera noastră.

Această refracție a razelor de lumină face ca soarele să apară deasupra orizontului atunci când poziția efectivă a soarelui este sub orizont. Ziua este puțin mai lungă la latitudini mai mari decât la ecuator, deoarece soarele are nevoie de mai mult timp să răsară și să apună cu cât ne apropiem de poli.

Așadar, la echinocțiul de toamnă, lungimea zilei va varia puțin în funcție de locul în care ne aflăm. Iată câteva date pentru a vă oferi o idee aproximativă:

La ecuator: aproximativ 12 ore și 6 minute (Quito, Ecuador; Nairobi, Kenya; Singapore)â
La 30 de grade latitudine: aproximativ 12 ore și 8 minute (Houston, Texas; Cairo, Egipt; Shanghai, China)
La 60 de grade latitudine: aproximativ 12 ore și 16 minute (Helsinki, Finlanda și Anchorage, Alaska)

Pentru o distribuție cu adevărat egală a perioadelor de zi și de noapte, trebuie să așteptăm câteva zile sau chiar săptămâni după echinocțiul oficial. Acea zi se numește equilux și apare în funcție latitudinea la care ne aflăm.

Echinocțiul de toamnă 2021. Când începe de fapt toamna astronomică și cum influențează asupra noastră

#Echinoctiul de toamna #solstitiul de iarna

Oceanele lumii au atins cea mai ridicată temperatură zilnică înregistrată vreodată, temperatura globală a suprafeței mării ajungând la 21,1°C pe 22 august – un nou record cu atât mai surprinzător cu cât a fost stabilit în această perioadă a anului, potrivit datelor privind schimbările climatice ale Uniunii Europene, transmite antena3.ro.

Valoarea, înregistrată de Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice al UE, a depășit cu foarte puțin precedentul record zilnic de 21,09°C, stabilit în martie 2024.

Temperaturile oceanelor ating, de regulă, nivelul maxim global în martie și aprilie, după vara din emisfera sudică, explică Copernicus Climate Change Service. Faptul că acest nou record a fost stabilit în august, când temperaturile ar trebui în mod normal să fie în scădere, evidențiază persistența căldurii care se răspândește în oceanele lumii.

Cea mai recentă valoare depășește, de asemenea, precedentul record pentru luna august, de 20,98°C, stabilit în 2023.
Deși înotătorii s-ar putea bucura de oceane mai calde, consecințele sunt devastatoare și de amploare atât pentru oameni, cât și pentru animale.

Care este legătura dintre El Niño și încălzirea oceanelor?

Recordul este înregistrat în timp ce un fenomen El Niño puternic se dezvoltă în Pacificul tropical, adăugând și mai multă căldură unui ocean care s-a încălzit deja semnificativ în ultimele decenii din cauza schimbărilor climatice provocate de activitatea umană.

Se așteaptă ca El Niño să se intensifice în lunile următoare, Organizația Meteorologică Mondială prognozând un episod puternic. Prognozele sezoniere Copernicus sugerează că fenomenul ar putea ajunge la niveluri care nu au mai fost observate de câteva decenii.

Totuși, oamenii de știință avertizează că El Niño nu trebuie considerat singura explicație pentru acest record.

„Acest record reprezintă un alt semnal clar că oceanele se află sub o presiune tot mai mare”, spune Samantha Burgess, responsabilă strategică pentru climă în cadrul Centrului European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu.

„El Niño adaugă căldură sistemului, dar face acest lucru pe fondul încălzirii provocate de activitatea umană de-a lungul mai multor decenii”, explică ea.

Problema oceanelor mai calde

„De la apele Atlanticului din largul Irlandei până la Marea Mediterană, mările Europei se confruntă cu o creștere alarmantă a temperaturilor”, a declarat Thomas Frolicher, fizician specializat în știința mediului la Universitatea din Berna, Elveția, într-un studiu publicat săptămâna trecută.

„Cercetarea noastră arată clar că acest fenomen este determinat de schimbările climatice, în special de arderea continuă a combustibililor fosili”, adaugă el.

Consecințele oceanelor mai calde se extind de la ecosistemele marine până la comunitățile de coastă.

Temperaturile mai ridicate ale mărilor cresc probabilitatea și intensitatea valurilor de căldură marină, care pot afecta recifele de corali și pajiștile de iarbă de mare și pot perturba lanțurile trofice marine.

Pescuitul și acvacultura pot fi, de asemenea, afectate, pe măsură ce speciile marine se deplasează ca răspuns la schimbarea condițiilor.

Oceanul planetar s-a confruntat deja cu o creștere accentuată a valurilor de căldură marină, numărul zilelor caracterizate de astfel de fenomene fiind de peste trei ori mai mare decât la începutul anilor 1990, potrivit Copernicus.

Mările mai calde contribuie și la creșterea nivelului oceanelor, deoarece apa se dilată pe măsură ce se încălzește. În același timp, un ocean mai cald poate transfera mai multă căldură și umezeală în atmosferă, ceea ce poate crește intensitatea anumitor sisteme de precipitații și furtuni.

O altă preocupare este faptul că oceanul absoarbe o mare parte din dioxidul de carbon produs de activitatea umană, însă apa mai caldă este mai puțin eficientă în absorbția CO₂. Datele Copernicus arată că încălzirea continuă ar putea slăbi unul dintre cele mai importante rezervoare naturale de carbon ale planetei în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Oamenii de știință urmăresc acum să afle dacă cel mai recent record se va dovedi o creștere temporară și de scurtă durată sau dacă va deveni parte a unei perioade mai persistente de încălzire extremă a oceanelor.