Azi are loc echinocțiul de toamnă, când ziua este, teoretic, egală cu noaptea. Din punct de vedere astronomic, acest moment marchează trecerea la anotimpul de toamnă. Totuși, distribuția luminii nu este perfect „egală”, așa cum am fost învățați.

La latitudinea Republicii Moldova, în aceste zile soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit și orizont. Începând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstițiului de iarnă.

Oamenii care trăiesc aproape de ecuator au zile de aproximativ 12 ore și nopți de 12 ore pe tot parcursul anului, așa că echinocțiul va trece neobservat. Dar aproape de poli, în zone ca partea de nord a Canadei, Norvegiei și Rusiei, există diferențe foarte mari între durata zilelor și a nopților – cu ierni lungi și întunecate și veri în care abia se face noapte.

Dar în timpul echinocțiilor, toată lumea, de la un pol la celălalt, se bucură de o perioadă de 12 ore de zi și 12 ore de noapte. Dar distribuția nu este chiar atât de „egală” pe cât am putea crede, iar pentru acest lucru există o explicație științifică.

Se pare că, de fapt, avem ceva mai multă lumină de zi decât întuneric, la echinocțiu, în funcție de locul în care ne aflăm. După cum explică Serviciul Național Meteorologic din SUA, orele „aproape” egale ale zilei și nopții se datorează modului complex de măsurare a răsăritului și refracției luminii solare în atmosfera noastră.

Această refracție a razelor de lumină face ca soarele să apară deasupra orizontului atunci când poziția efectivă a soarelui este sub orizont. Ziua este puțin mai lungă la latitudini mai mari decât la ecuator, deoarece soarele are nevoie de mai mult timp să răsară și să apună cu cât ne apropiem de poli.

Așadar, la echinocțiul de toamnă, lungimea zilei va varia puțin în funcție de locul în care ne aflăm. Iată câteva date pentru a vă oferi o idee aproximativă:

La ecuator: aproximativ 12 ore și 6 minute (Quito, Ecuador; Nairobi, Kenya; Singapore)â
La 30 de grade latitudine: aproximativ 12 ore și 8 minute (Houston, Texas; Cairo, Egipt; Shanghai, China)
La 60 de grade latitudine: aproximativ 12 ore și 16 minute (Helsinki, Finlanda și Anchorage, Alaska)

Pentru o distribuție cu adevărat egală a perioadelor de zi și de noapte, trebuie să așteptăm câteva zile sau chiar săptămâni după echinocțiul oficial. Acea zi se numește equilux și apare în funcție latitudinea la care ne aflăm.

Echinocțiul de toamnă 2021. Când începe de fapt toamna astronomică și cum influențează asupra noastră

#Echinoctiul de toamna #solstitiul de iarna

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.

#amprente #armata #china