Deși indicatorii care caracterizează penetrarea internetului și disponibilitatea echipamentelor digitale la domiciliu au valori relativ mari, în cazul familiilor cu un nivel socio-economic scăzut se atestă un nivel alarmant de excluziune digitală, de până la 30%. Mai mult ca atât, învățarea în baza utilizării telefoanelor inteligente este neeficientă și chiar dăunătoare pentru sănătatea elevilor, în multe țări utilizarea lor în scopuri educaționale fiind interzisă. Acestea sunt câteva din constatările studiului sociologic „Calitatea educației în condițiile de criză sanitară”, prezentat de Institutul de Politici Publice.
Studiul arată că 94% din respondenți au acces la internet. Circa 50% din respondenți dispun de calculator personal de birou sau portabil, iar 85% – dispun de un telefon inteligent.
„Când am încercat să analizăm în ce măsură, aceste echipamente sunt disponibile pentru diferite categorii de populație – familiile care comunică în română, care comunică în rusă, după locul de trai, sat, oraș – ne-am convins că diferențe semnificative nu există. Copiii de la oraș și copii de la țară au același acces la mijloacele TIC. În schimb, după nivelul socio-economic al familiei – scăzut, mediu și înalt – care se calculează în baza unor date suplimentare, pornind de la bunurile care dispune familia, condițiile – am depistat fenomenul excluziunii digitale. Mulți copii dintr-o anumită categorie nu au acces la mijloacele TIC și, în consecință, au fost excluși din învățământ pe durata carantinelor, care anul trecut, după cum știm, au fost multe”, a declarat Anatol Gremalschi, director de programe la IPP, într-o conferință de presă la IPN.
Potrivit studiului, în pofida multiplelor dificultăți cu care s-au confruntat, majoritatea părinților au păreri bune și foarte bune despre acțiunile ce au avut drept scop menținerea calității educației pe timp de pandemie. Cele mai multe păreri pozitive se atestă în cazul acțiunilor întreprinse de cadrele didactice și de instituțiile de învățământ (circa 80%) și, deja tradițional, mai puține (circa 55%) în cazul autorităților centrale.
Autorii cercetării menționează că, spre regret, în opinia părinților, instituțiile de învățământ nu i-au informat în deplină măsură cum să-și ajute propriii copii în condițiile învățământului la distanță (50%), nu s-au prea interesat ce greutăți întâmpină în acest proces (55%), nu li s-a cerut părerea cum ar trebui organizat învățământul în condiții de criză sanitară (61%), nu prea au fost îndrumați cum să asigure protecția datelor cu caracter personal și siguranța copiilor în internet (65%). Totodată, părinții recunosc că nici ei nu prea au fost activi în aceste domenii, circa 52% dintre ei declarând că niciodată nu au încercat să influențeze în vreun fel deciziile luate de conducerea școlilor.
Studiul sociologic a fost realizat în perioada 16-28 ianuarie, cuprinzând un eșantion de 400 de părinți. Interviurile au fost efectuate la telefon, în condițiile pandemiei.
Studiul a fost realizat în cadrul proiectului „Valorificarea oportunităților de implicare efectivă a părinților, comunităților și societății civile în guvernanța educației (2019-2021)”, implementat de IPP în cadrul Departamentului Buna Guvernare al Fundației Soros Moldova, cu susținerea financiar a Programului de Sprijinire a Educației al Fundațiilor pentru o Societate mai Deschisă.
