Analiştii think tank-ului american Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) susţin că ultima ceartă dintre şeful companiei de mercenari Wagner şi Ministerul rus al Apărării arată că generalul Valeri Gherasimov, comandantul general al campaniei din Ucraina, şi ministrul apărării Serghei Şoigu nu au capacitatea de a-i comanda pe şeful Wagner Evgheni Prigojin şi pe liderul cecen Ramzan Kadîrov ca subordonaţi, ci trebuie să negocieze cu ei „ca şi cum ar fi colegi”. Analiza sugerează, de asemenea, că liderul cecen Ramzan Kadîrov a fost fericit să îl ajute pe şeful Wagner să „şantajeze” Ministerul rus al Apărării pentru a-şi restabili poziţia în cercul de putere de la Kremlin.
Este posibil ca finanţatorul grupului Wagner, Evgheni Prigojin, şi liderul cecen Ramzan Kadîrov să-l fi constrâns pe comandantul operaţiunilor militare din Ucraina, generalul de armată Valeri Gherasimov, să reia distribuţia de muniţie de artilerie către forţele Wagner din Bahmut, în ciuda faptului că Gherasimov a dorit să elimine acest efort de pe lista de priorităţi.
Prigojin a anunţat la 7 mai că a obţinut un document de la Ministerul rus al Apărării care promite să furnizeze forţelor Wagner muniţia şi armele necesare pentru a menţine operaţiunile ofensive în Bahmut.
Probabil că Ministerul rus al Apărării nu şi-a schimbat în mod fundamental intenţia de a deprioritiza operaţiunile ofensive şi de a conserva muniţiile în întregul teatru de operaţiuni, dar Prigojin şi Kadîrov probabil că au şantajat efectiv Ministerul rus al Apărării pentru a aloca resurse forţelor Wagner din Bahmut, ameninţând că vor retrage forţele cecene ale lui Kadîrov din alte părţi ale teatrului pentru a suplini forţele Wagner din Bahmut, scrie ISW în ultima sa analiză a războiului.
Prigojin a mai susţinut că Ministerul Apărării a acordat Wagner libertate totală de operare în Bahmut şi l-a numit pe generalul de armată Serghei Surovikin (un apropiat al său – n.r.) ca intermediar între Ministerul Apărării şi Wagner, acţiuni care ar indica faptul că Valeri Gherasimov şi, posibil, ministrul apărării Serghei Şoigu nu au capacitatea de a-i comanda pe Prigojin şi pe Kadîrov ca subordonaţi, ci trebuie să negocieze cu aceştia ca şi cum ar fi egalii lor.
Este posibil ca ameninţările lui Kadîrov de a-şi transfera forţele la Bahmut să fi avut un rol de şantajare a comandamentului militar rusesc pentru a aloca muniţie mercenarilor Wagner.
Kadîrov a publicat o scrisoare sâmbătă în care îi cerea liderului rus Vladimir Putin să ordone ministrului rus al apărării, Serghei Şoigu, şi directorului Gărzii Naţionale Ruse (Rosgvadia), Viktor Zolotov, să autorizeze transferul unor unităţi cecene „Ahmat” din „alte direcţii” pentru a prelua poziţiile lui Wagner în direcţia Bahmut. Scrisoarea lui Kadîrov către Putin a ocolit lanţul de comandă rusesc, iar retragerea forţelor cecene din alte părţi ale teatrului ar reprezenta probabil un risc pentru liniile defensive ruseşti, un risc pe care Gherasimov şi Şoigu, sau Putin, nu par să fi fost dispuşi să şi-l asume, evaluează ISW.
Şoigu şi Gherasimov, care au fost în mod constant loiali ordinelor lui Putin, s-ar fi putea să fi decis alternativ să aloce muniţie pentru Wagner la indicaţiile lui Putin. Eforturile comune de şantaj aparent reuşite ale lui Kadîrov şi Prigojin indică şi mai mult faptul că Gherasimov nu controlează de fapt toate forţele ruseşti din Ucraina, în ciuda faptului că este comandantul nominal al teatrului de operaţii. Gherasimov a încercat probabil să preia controlul asupra tuturor forţelor neregulate ruseşti în iarna anului 2023, dar a eşuat în acest demers chiar înainte de a pierde favorurile lui Putin în primăvară, scrie ISW.
Pe de altă parte, Kadîrov a sprijinit probabil eforturile de şantaj ale lui Wagner împotriva comandamentului militar rus pentru a-şi restabili poziţia de influenţă în cercul de putere de la Kremlin. Kadîrov a deţinut anterior o poziţie influentă în cadrul cercului apropiat al lui Putin până când, aparent, şi-a pierdut recent favorurile, probabil pentru că forţele sale au jucat un rol limitat în operaţiunile de luptă active din Ucraina în timpul toamnei şi al iernii. Kadîrov probabil că a văzut în ameninţările lui Prigojin de a se retrage din Bahmut ca ocazia de a pune în valoare eficienţa forţelor sale pe fondul eşecurilor lui Gherasimov şi Şoigu de a obţine victorii decisive în timpul ofensivei de iarnă-primăvară.
Necesitatea aparentă a lui Gherasimov de a negocia cu comandanţii subordonaţi şi capacitatea acestor comandanţi de a-i forţa mâna sugerează că problemele lanţului de comandă au un impact semnificativ asupra capacităţii armatei ruse de a conduce operaţiuni coerente la nivelul întregului teatru de operaţiuni, potrivit ISW. Poziţia de comandant general al teatrului de operaţii ar trebui, în principiu, să-i permită lui Gherasimov să comande orice unitate rusă sau comandant al forţelor terestre din Ucraina, chiar şi pe cei care se ocupă de formaţiuni neregulate, cum ar fi Wagner şi Ahmat. Cu toate acestea, Prigojin şi Kadîrov par să poată lua în mare măsură decizii independente în ceea ce priveşte forţele lor, fenomen care pare să se fi accentuat cu cât aceste forţe deţin de mai mult timp controlul de facto asupra anumitor sectoare ale liniei de front.
Aceste evenimente ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea Rusiei de a coordona o campanie defensivă coerentă la nivelul întregului teatru. Comandamentul militar rus pare să delege din ce în ce mai mult responsabilităţile pentru diferite sectoare ale frontului din Ucraina către diverşi comandanţi ruşi, în timp ce puterea comandantului de teatru continuă să scadă. Capacităţile tot mai diminuate ale lui Gherasimov de a-şi controla comandanţii vor limita probabil şi mai mult capacitatea armatei ruse de a desfăşura operaţiuni coerente care implică diferite zone de responsabilitate.
Cu toate acestea, ISW evaluează că este puţin probabil ca Putin să îl înlăture pe Gherasimov din funcţia de comandant general de teatru din motive de reputaţie şi, prin urmare, subminarea publică a lui Gherasimov de către Prigojin şi Kadîrov ar putea avea un impact de durată asupra puterii poziţiei de comandant general al teatrului. Este posibil, pe de altă parte, ca Putin să încerce să recompenseze comandanţii pe care îi favorizează cu responsabilităţi dincolo de poziţiile lor oficiale, în loc să îi numească direct în poziţii mai înalte.
În orice caz, este foarte puţin probabil ca armata rusă să rezolve aceste probleme legate de lanţul de comandă pe termen scurt, iar aceste probleme vor influenţa probabil modul în care forţele ruseşti de pe diferite axe răspund la eventualele operaţiuni de contraofensivă ucrainene, conchide ISW.
