Preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, este prezentă la Bucureşti marţi, 23 noiembrie, în prima sa vizită oficială, scrie Iulian Chifu citat de adevarul.ro.
Deja neprietenii speculaseră o întârziere a vizitelor oficiale a preşedintelui şi premierului la Bucureşti, după ce doamna Sandu fusese la Bucureşti în vizită neoficială, în vizită personală, în vizită informală şi comunicarea cu partea română este extrem de apropiată, după prima vizită oficială a Preşedintelui României, Klaus Iohannis la Chişinău, imediat după instalarea în funcţie a noului preşedinte pro-european, ales la Chişinău în faţa lui Igor Dodon. La 100 de zile de guvernare pro-europeană Gavriliţă şi un an de preşedinţie Maia Sandu, este o ocazie de trecere în revistă a elementelor de susţinere trecute, prezente şi necesarul de viitor dar şi promisiunile viitoare ale susţinerilor de către România pentru Republica Moldova, condiţionările în reformă angajate şi asumate de Chişinău, ce însoţesc acest sprijin, dar şi realizări şi neîmpliniri ale perioadei scurse din cele două mandate, Preşedinte şi prim ministru.
Împlinirile Maiei Sandu: de la câştigarea deplină a puterii la lupta anticorupţie şi criza energetică
Preşedintele Maia Sandu a reuşit, după un efort de mobilizare şi ambiţie deosebit, dublat de cunoaştere şi fundamentare juridică şi constituţională, să obţină organizarea alegerilor parlamentare anticipate şi să câştige scrutinul de la 11 iulie 2021. Apoi această câştigare a puterii cu partidul său PAS, majoritar în Parlament, a generat şi baza pentru reforma justiţiei şi combaterea corupţiei, principala temă de campanie a Preşedintelui Maia Sandu şi a PAS. După înlocuirea din funcţie a Procurorului General Alexandr Stoianoglo şi arestarea acestuia la domiciliu de către instanţă, simpla schimbare a generat o dezmorţire a luptei anticorupţie şi o ieşire din inerţie marcată de dorinţa procurorilor de a-şi face treaba. Şi cazurile au început să se înmulţească, din ce în ce mai vizibile şi de mai mare amploare.
E adevărat că suntem într-o situaţie de tip PNA în România, la primii paşi timizi ai schimbării înaintea reformei reale a DNA, când nu a fost vorba decât despre accelerarea unui proces fără ca reforma propriu-zisă să fie dusă la bun sfârşit. Dar pasul este major, chiar şi constituirea unei comisii internaţionale care urmează să evalueze capacitatea managerială şi profesională a procurorului general arestat la domiciliu, temei pentru schimbarea sa definitivă din funcţie. În acelaşi timp, se pregătesc şi marile legi ale reformei justiţiei. Parlamentul urmează să înfiinţeze o instituţie de tip DNA cu atribuţii anticorupţie clare, sub strict control judecătoresc. În acelaşi timp, cazurile actuale vor ajunge în faţa instanţei care va valida (sau nu) calitatea lucrărilor acestor procurori, selectând foarte clar profesionalismul în întocmirea actelor de urmărire penală cu respectarea strictă a legii în cazuri cu grad relevant şi ridicat de impact.
Dacă pe zona combaterii corupţiei şi reformei justiţiei paşii par a fi cei mai substanţial făcuţi, demersurile de reformă au fost stopate în mod violent de criza energetică globală şi mai ales de criza gazului. Republica Moldova s-a găsit din nou în situaţia de a trebui să stingă focul, inclusiv decretând stare de urgenţă energetică, şi tot cu ajutorul României a făcut paşi înainte, inclusiv având accesul la resurse de pe piaţa europeană care au intrat în premieră pe conducta VestMoldGaz, alternativă conductelor Gazprom. E adevărat că a fost un test bun, dar soluţia finală a fost un acord cu Gazprom care aduce imobilismul pe o durată de 5 ani şi blochează restructurarea Moldova Gaz, companie deţinută majoritar de către Gazprom, care face legea la Chişinău.
Ca lucrurile să fie clare că jocul Rusiei de constrângere nu este încheiat, chiar şi la preţuri de 3—4 ori mai mari ca de obicei, Gazprom a avertizat, chiar în ajunul vizitei la Bucureşti, că va închide gazul în 48 de ore pentru că Republica Moldova – în fapt Moldova Gaz, adică tot Gazprom – a ratat plata unei tranşe din datoria veche. Contractul cu Gazprom este ceea ce s-a putut obţine la această oră, un contract similar cu cel al Serbiei, de exemplu, dar care blochează aplicarea Pachetului III energetic european care ar fi dus la restructurarea MoldovaGaz care nu poate fi deţinută majoritar de firma producătoare şi transportatoare de gaz, în acelaşi timp, care face şi distribuţia.
Rezultatul pozitiv este, totuşi, doar amânarea reformei la Moldovagaz, însă vestea bună este lansarea în premieră a unui audit al Curţii de Conturi la companie, în paralel cu auditul internaţional independent convenit prin contract la datoriile Republicii Moldova / MoldovaGaz către Gazprom. În premieră, autorităţile de la Chişinău au posibilitatea să vadă, în mod real, cum arată mecanismele de furnizare actuale şi mai vechi şi să stabilească dincolo de orice dubiu datoria reală către Gazprom. Evident, vor ieşi în evidenţă şi intermediari sau personaje care au spoliat bugetul de stat al Republicii Moldova în extragerea, făcută în timp, a unor sume oneroase aferente plăţii livrărilor de gaze.
Guvernul Republicii Moldova: realizări şi proiecte
În prezenţa celor doi preşedinţi, ai României şi Republicii Moldova, Klaus Iohannis şi Maia Sandu, miniştrii afacerilor Externe, Bogdan Aurescu şi Nicu Popescu vor semna Foaia de parcurs privind domeniile prioritare de cooperare România – Republica Moldova – un document esenţial care reprezintă baza cooperării viitoare concrete în plan bilateral între România şi Republica Moldova. Este, în fapt, o aducere la zi a unui document semnat în 9 octombrie 2019 dar care nu a putut fi aplicat după alungarea de la Guvernare a executivului condus pe atunci de Maia Sandu, – un inventar cuprinzător al proiectelor de cooperare în plan bilateral pentru perioada următoare realizat de instituţiile româneşti şi care reuneşte toate proiectele existente.
Aducerea la zi a acestui document relevant şi comprehensiv ţine cont şi de schimbările fundamentale existente la Chişinău – preşedinte şi guvern pro-europene, ale PAS – iar actualizarea acestui document fundamental, pentru orientarea cât mai eficientă şi concretă a activităţilor Guvernelor României şi Republicii Moldova în domeniile considerate prioritare, vizează cu precădere eforturile de reformă democratică şi avansarea agendei europene a Republicii Moldova. A fost astfel depăşită perioada de stagnare, ba chiar regres, de după demiterea guvernului Maia Sandu, mai ales de atitudinea ostilă a preşedintelui ostentativ pro-rus Igor Dodon şi a guvernele neconstructive care au urmat.
În scopul actualizării Foii de parcurs, Ministerul Afacerilor Externe s-a consultat în ultimele luni cu toate instituţiile naţionale cu responsabilităţi în domeniu şi a elaborat un document cuprinzător şi deosebit de util Totodată, în perioada iulie-noiembrie 2021 au avut loc, la Bucureşti şi Chişinău, consultări interinstituţionale extinse între cele două părţi pentru actualizarea şi completarea documentului din 2019. Astfel, obiectivul Foii de parcurs actualizate şi completate în 2021 este sprijinirea racordării ferme şi ireversibile a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, cu asistenţa României, pe următoarele direcţii comun asumate:
Susţinerea integrării europene a Republicii Moldova şi a procesului de reforme democratice;
Dezvoltarea economică şi socială a Republicii Moldova în beneficiul direct al tuturor cetăţenilor săi, pornind de la aşteptările acestora pentru un trai prosper, într-un stat democratic, cu instituţii publice moderne şi justiţie independentă;
Consolidarea comunităţii de limbă, istorie şi cultură dintre România şi Republica Moldova. Perspectiva de integrare europeană a Republicii Moldova, are la bază un set de proiecte şi acţiuni prioritare de cooperare concretă pentru ambele părţi în ceea ce priveşte:
interconectarea energetică; asistenţa nerambursabilă pentru Republica Moldova (prin intermediul unui nou Acord bilateral care să înlocuiască funcţiile Acordului privind asistenţa nerambursabilă de 100 milioane euro, semnat în 2010 şi ieşit din vigoare la 28 martie 2021 din cauza guvernului anterior al Republicii Moldova); sprijinul financiar rambursabil; infrastructura de transport; comunicaţiile şi societatea informaţională; cooperarea regională şi teritorială; protecţia mediului, apelor şi pădurilor; educaţia şi cercetarea; cultura; sănătatea; munca; cooperarea în domeniul afacerilor interne; cooperarea în domeniul finanţelor publice şi fondurilor europene; agricultura; cooperarea în domeniul justiţiei; cooperarea în domeniul comerţului şi investiţiilor; asistenţa oficială pentru dezvoltare; cooperarea pe linia Ministerelor Afacerilor Externe.
Cooperarea bilaterală concretă a României cu Republica Moldova cuprinde în prezent iniţiative, parteneriate şi proiecte cu un grad înalt de complexitate şi profunzime, în toate domeniile de activitate. În plus, nu trebuie uitat că fiecare asemenea proiect este condiţionat de realizarea unor reforme convenite şi asumate de către Chişinău în drumul către aderarea la Uniunea Europeană, în fiecare caz în parte fiind vorba despre sprijin şi asistenţă directă din partea României.
Neîmpliniri şi eforturi reînnoite
Republica Moldova face eforturi susţinute să realizeze reforme, să absoarbă fonduri şi să relanseze economia, în paralel cu gestionarea crizelor multiple, suprapuse şi interdependente care s-au acumulat în această perioadă, nu puţine generate direct de către Rusia. Astfel, criza gazelor şi energiei a generat o întârziere de o lună în reforme, atât timp cât întreg eşafodajul executiv a fost capturat de această gestiune a unui contract de natură comercială între Gazprom şi MoldovaGaz. Amploarea impactului crizei preţurilor la gaze a generat intervenţia autorităţilor de stat, aşa cum a subliniat într-o sesiune fluviu de întrebări şi răspunsuri preşedintele Maia Sandu, la finalul săptămânii trecute. În plină perioadă de urgenţă energetică.
Acest lucru a dus la un set de compromisuri care au fost pe de o parte necesare pe termen scurt – precum contractul pentru gaze – pe de altă parte blocant pentru reforma din domeniu. După cum spuneam, vestea bună este, totuşi, accesul la mecanismele şi cheltuielile legate de aprovizionarea cu gaze şi activitatea MoldovaGaz. Dar, altfel, reformarea sistemului e amânată cu 5 ani cu excepţia cazului în care MoldovaGaz s-ar dovedi frauduloasă sau parte a unor manevre dolosive care să reclame falimentarea sau condamnarea companiei.
Pe de altă parte, se manifestă o anumită reţinere generală în privinţa angajării de cadre şi politicilor din acest domeniu la Chişinău. Eliminarea unor elemente corupte, neprofesioniste sau blocante din administraţie nu a fost urmată imediat – şi nu a putut fi – de recrutarea de cadre noi şi pregătite. Nivelul salarial precar în administraţia publică joacă un rol important în aceste blocaje, inclusiv în dislocarea şi aducerea în Republica Moldova a unor reprezentanţi din diaspora cu pregătire relevantă în diferitele domenii şi capabili să acopere sarcina posturilor de prim plan, şi acceptând nivelul de salarizare existent. Aici nici secretarii de stat şi şefii de agenţii, nici consilierii prezidenţiali nu au putut să fie aduşi şi instalaţi – Maia Sandu nu are consilier pentru securitate naţională în plină presiune militară asupra Estului Ucrainei şi într-o perioadă de tumult şi tectonicitate crescute ce reclamă înţelegerea şi impactul acestor evoluţii – iar vicepremierul pentru reintegrare cu Transnistria, Vlad Kulminski, a plecat din motive personale, fără a putea fi înlocuit până la această oră, deşi din zona nistreană continuă abuzurile la adresa drepturilor omului, dar şi răpiri pe malul drept şi multe alte malversaţiuni provocatoare, iar de aici vine o parte importantă din ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale a Republicii Moldova.
Relaţia bilaterală cu România şi sprijinul pentru reforma sectorului de securitate al Republicii Moldova
În ceea ce priveşte relaţia bilaterală cu România, aici se manifestă două categorii de probleme de prim interes: mai întâi, se înregistrează o presiune crescută din partea populaţiei şi a unei părţi a clasei politice – contribuabili români care finanţează fondurile de susţinere ale Republicii Moldova de ani de zile -faţă de un set de afirmaţii publice nefericite şi nepotrivite care deranjează şi sunt greu acceptabile când e vorba despre dezideratele identităţii comune, a limbii, istoriei şi culturii româneşti pe ambele maluri ale Prutului. Afirmaţii nefericite, intrarea în capcane din grabă, neatenţie sau lipsă de calcul a unor înalţi oficiali de la Chişinău, speculate de către Moscova şi MAE rus, în cadrul războiului informaţional, sunt de prost augur în perspectivă, ameninţând să îngreuneze acordarea ajutorului mai departe.
În plus, la aceasta se adaugă tot mai multe cazuri de desconsiderare a securităţii energetice şi a intereselor strategice ale Republicii Moldova ce trebuie plasate în altă categorie decât competiţiile pur comerciale de atribuire a lucrărilor şi privatizărilor. Aici linia de energie electrică de înaltă tensiune Vulcăneşti-Chişinău e punct de referinţă, rolul fiind de închidere a unor cercuri de circuite ce evită regiunea separatistă nistreană, menite să dea siguranţă, şi care au fost concedate către o firmă obscură indiană. Şi alte exemple vor fi prezentate la Bucureşti ca dovadă a unei abordări mai puţin atente şi consecvente de către unii oficiali din guvernarea actuală şi a inducerii unor vulnerabilităţi nenecesare în dezvoltarea sistemului energetic din Republica Moldova.
Nu în ultimul rând, nu trebuie uitat că România a oferit Republicii Moldova asistenţă în elaborarea documentelor de securitate naţională şi sprijin pentru Reforma Sectorului de Securitate şi a diferitelor instituţii din acest sector. De la Consiliul Suprem de Securitate – care trebuie să devină un organism executiv al preşedintelui pentru îndeplinirea atribuţiilor în domeniul securităţii naţionale, în absenţa, alternativă, a unui Minister al Securităţii Naţionale, oricum hulit prin ecourile trecutului – la serviciile de informaţii şi securitate respectiv instituţiile autonome cu roluri pe felii ale preocupărilor de securitate naţională, toate reclamă reforme care, oricum, sunt deja întârziate. Şi care nu mai aşteaptă.
Comunitatea de informaţii – în varianta integrată şi coordonată -, ca şi Consiliul Suprem de Securitate – care trebuie să treacă de la rolul consultativ la cel executiv şi de la componenţa eteroclită (membri ai Parlamentului, ai societăţii civile alături de conducători de instituţii, toţi cu diferite grade de acces sau non acces la informaţii clasificate) la una strict executivă – trebuie repuse pe baze solide cât mai rapid şi lansate în activitate. Şi, nu trebuie uitată combaterea corupţiei la toate nivelurile, corupţia de ieri şi de azi, indiferent de culoarea politică a protagoniştilor. Abia aşa vom avea credibilitatea şi susţinerea publică pentru o asemenea campanie când şi guvernanţi şi reprezentanţi ai unor autorităţi independente actuale, în funcţie, alături de infractorii trecutului, furtului miliardelor şi altor mecanisme de furt de bani vor intra în atenţia procurorilor cu propriile acte de corupţie, câte sunt ele, spre satisfacerea aşteptărilor publicului.
