Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

31 octombrie 2026

Peștii simt durerea! Ar putea fi deschis primul caz împotriva abuzului față de pești. Studii și legi

16 Aug. 2021, 12:57
 // Categoria: În Lume // Autor:  Realitatea.md
16 Aug. 2021, 12:57 // În Lume //  Realitatea.md

O nouă investigație a unei organizații pentru protejarea animalelor aduce în lumină situația gravă a pescăriilor și abuzurile groaznice la care sunt supuse animalele acvatice înainte de a fi sacrificate. Un investigator de la organizația „Animal Equality” pentru drepturile animalelor s-a angajat sub acoperire la un abator, însă unul ceva mai neobișnuit – nu de porci, vaci sau pui, ci de pește și alte animale acvatice.

De-a lungul a cinci săptămâni, începând din prima săptămână a lunii august, investigatorul a lucrat la o fermă de somni din centrul statului american Mississippi. Acolo, el a documentat felul în care sunt tratate animalele, cu o cruzime ieșită din comun – peștii sunt aruncați pe o bandă rulantă unde sunt lăsați să se sufoce în timp ce lucrătorii sunt în pauză.

El a reușit să obțină inclusiv imagini video cu țestoase și alte tipuri de animale marine și pești care sunt lăsați în găleți fără apă pentru perioade lungi de timp înainte de a fi tocați de vii într-un aparat industrial.

Investigația reprezintă un nou efort în încercarea de a găsi modalități mai umane de a trata animalele ce urmează să fie sacrificate.

„Dacă un porc ar fi ucis în acest fel, abatorul respectiv ar fi închis imediat”, spune Sean Thomas, director international pentru investigații la Animal Equality. În urmă cu peste 50 de ani, SUA a instituit reguli clare pentru a reduce suferința animalelor în abatoare, însă legile se referă aproape explicit la porci, vaci sau capre.

Peștii au fost, în mod tradițional, văzuți altfel. Recent, însă, mai multe cercetări au respins teoriile mai vechi conform cărora, peștii, spre deosebire de mamifere, nu au simțire. Noile cercetări susțin chiar contrariul – avem date care arată că peștii pot simți durere.

O astfel de concluzie ar avea implicații serioase pentru pescăriile din Statele Unite și ridică o serie de întrebări – ar trebui oamenii să fie trași la răspundere pentru abuzuri comise împotriva peștilor și care ar trebui să fie standardul legal. Legile care reglementează cruzimea față de animale sunt diferite de la stat la stat – unele sunt explicite cu privire la animalele care fac obiectvul legii, altele sunt mai deschise interpretărilor. Experții spun că legile din Mississippi nu exclud peștii, însă să convingi un procuror să deschidă un caz pentru abuzuri la adrea peștilor este o altă problemă.

Animal Equality, de exemplu, a trimis un email procurorului din Yazoo County, acolo unde se află această pescărie, în care a detaliat situația și a cerut să fie luate măsuri. „Nu mă interesează această problemă”, a fost răspunsul oficialului. Experții în drept spun, însă, că pe baza legislației din Mississippi, procurorul ar fi putut avea un fundament legal pe care să deschidă un astfel de caz.

Lynne Sneddon, cercetătoare în biologie la Universitatea din Gothenburg din Suedia, și-a concentrat eforturile pe problema durerii la pești și a încercat să afle dacă aceste animale într-adevăr pot simți durere. Cercetarea ei se întinde deja pe mai mult de două decenii.

Problema aici este dacă peștii au un sistem nervos suficient de capabil să detecteze durere. „Răspunsul la această întrebare este «Da». Aceste informații din stimuli nervoși ajung la creier”, spune ea.

Cercetările sale au arătat că peștii, atunci când sunt în stare de panică și constrângere, se opresc din activități de bază, cum ar fi hrănirea. Ea a descoperit și că peștii care primesc calmante și analgezice revin la comportamentul normal după ce le este calmată durerea.

Într-un alt studiu, s-a observat că peștii încearcă să-și calmeze durerea prin frecare, așa cum un om ar încerca să-și calmeze durerea de la un deget lovit. „Avem o mulțime de dovezi că peștii sunt animale cu simț. Nu este niciun motiv pentru care să-i tratăm altfel decât pe mamifere”, a adăugat ea.

Nu toți cercetătorii sunt convinși, totuși. Un studiu din 2013 a concluzionat că, deși corpurile peștilor pot răspunde la stimuli de dureri, ei nu au suficientă complexitate neurologică pentru a trece prin senzația conștientă de durere.

Ideea că peștii sunt ființe sezoriale, însă, a început să devină mai prevalentă în afara cercetărilor științifice, iar în 2013, Asociația Medicală Veterinară Americană a publicat noi ghiduri de instrucțiuni pentru eutanasierea animalelor, facânt trimitere la concluziile unui articol care arăta că peștii pot simți durere: „Cunoașterea acumulată până acum susține ideea că peștilor ar trebuie să le fie acordate aceleași considerații, atunci când vine vorba de durere, precum vertebratelor terestre”.

Peștii nu sunt protejați explicit de o lege federală din 1958 care prevede sacrificarea porcilor, vacilor și altor animale de abator fără a fi supuse la suferințe inutile. Fermele de somni sunt inspectate de Departamentul Agriculturii din guvern, însă doar pentru asigurarea normelor sanitare.

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.