Se pune sechestru pe pașapoarte, se iau amprente și se examinează tatuajele. Mărturii din taberele ruse de filtrare

Aproape 900.000 de refugiați ucraineni au ajuns în Rusia de la începutul războiului, afirmă Kremlinul. Presa rusă de opoziție a publicat mărturiile celor care au trecut hotarul, menționând că o bună parte dintre aceste persoane nici măcar nu știau unde vor ajunge, însă erau disperate și voiau să fugă din calea bombardamentelor.

Oamenii sunt transportați spre Federația Rusă prin Donețk sau prin Crimeea, iar la hotar petrece zile la rând în tabere de filtrare. Oficialii de la Kiev numesc aceste evacuări „deportări”, pe când Moscova susține că organizează astfel coridoare umanitare.

Ucraineanul Vitalii, soția sa și fiica lor de 1 an (ale cărui nume nu se precizează), au ajuns la Mariupol în prima zi de război. Familia a decis să se mute la rude din oraș dintr-un sat din apropiere și credea că se va afla în siguranță, dar au petrecut 40 de zile în subsol sau în apartament, transmite Meduza. Au petrecut următoarele patruzeci de zile fie în apartament, fie la subsol, iar mașina le-a fost lovită de un obuz. Ulterior, cuplul a aflat de la prieteni despre un autobuz de evacuare și au ajuns în Nikolskoye, localitate din apropierea Mariupolului. Acolo, toți bărbații au fost nevoiți să treacă prin percheziții.

„Am mers pe rând în rulotă, unde doi soldați au verificat totul: telefonul, tatuajele, lucrurile personale. Din câte am înțeles, am fost recunoscuți ca participanți la unele mitinguri anti-ruse. Și înainte de asta cunoștințele m-au sfătuit să șterg toate aplicațiile de mesagerie. Telefonul curat a devenit o problemă. A trebuit să dovedesc multă vreme că nu am nimic de-a face cu armata. Când m-am dezbracat, militarii au văzut un tatuaj cu un vultur american și au întrebat despre el foarte multe. Dar până la urmă mi-au permis să trec”, povestește Vitalii.

Konstantin din Berdyansk (numele schimbat) avea o afacere cu piese auto înainte de război. Bărbatul și-a luat soția și copilul și a decis să plece, dar nu a putu ajunge pe teritoriul controlat de ucraineni din cauza bombardamentelor. Singura opțiune era să plece în Rusia prin Crimeea. În regiunea Herson cei trei au trecut procedura de control al pașapoartele, femeia și copilul au fost lăsați să treacă, iar bărbatul a fost deposedat de pașaport și dus într-o încăpere unde se aflau câteva sute de indivizi.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Un alt bărbat care s-a aflat acolo, pe nume Maxim, pe banca de la intrare erau două cutii cu pașapoarte. Militarii ruși scoteau unul la întâmplare și pronunțau încet numele. Se forma „telefon stricat”, iar dacă persoana nu era identificată, își sărea rândul și aștepta până va fi chemat data viitoare. Bărbatul susține că în timpul interogatoriului a fost întrebat dacă bea, dacă fumează sau dacă își înșală soția.

Alexandr, de 19 ani, a relatat că a ajuns cu familia tabăra de filtrare din Starobeshevo, unde erau condiții îngrozitoare. Până la sala unde se serveau mese trebuiau să meargă trei kilometri pe jos, iar veceul era doar afară. Tânărul a fost interogat despre atitudinea pe care o are față de armata ucraineană, despre legături cu grupuri extremiste și i s-au luat amprente.

Iulia din Mariupol a plecat spre Nikolskoe la începutul lui aprilie. Aceasta a numărul 1300 în tabăra de filtrare și s-a gândit că va aștepta cel puțin o săptămână, însă a reușit să ajungă la Rostov cu un convoi format din 11 autobuze.

„La graniță a fost chemată câte o persoană din fiecare familie, rugată să pregătească gadgeturile și pașapoartele. M-au întrebat numele meu de familie, dacă am rude în Forțele Armate ale Ucrainei, dacă sunt căsătorită. I-am răspuns că nu locuiesc cu soțul meu și nu am nimic de-a face cu Forțele Armate ale Ucrainei. Au spus că vor afla mai multe despre mine”, povestește femeia.

Natalia, în vârstă de 59 de ani (numele schimbat), a părăsit Mariupolul împreună cu fiul, nora și nepoții ei. Aceștia fost nevoiți să stea la coadă pentru „filtrare” aproximativ douăsprezece ore.

„La început au bombardat totul, apoi ne-au luat amprente, de parcă am fi fost un fel de criminali. Telefonul a fost examinat complet, iar fiul a fost interogat timp de două ore, ca și cum ar fi de vină pentru ceva”, a relatat femeia.

Alți martori au povestit că erau rugați să explice mesajele de pe rețelele de socializare și au precizat că existau și persoane care nu treceau de filtrare și erau duse la Donețk pentru verificări suplimentare, însă soarta lor rămâne necunoscută.

„

#tabere de filtrare #evacuări #mărturii din Ucraina #războiul din Ucraina #deportari #Donbas

Puțini știu că printre laureații Premiului Nobel se numără și mulți oameni de știință cu rădăcini moldovenești. Unul dintre ei este celebrul biolog Ilia Mecinikov. Savantul a primit premiul în 1908, pentru realizările sale în fiziologie și medicină, scrie RUPOR.MD.

Mecinikov s-a născut în anul 1845, în districtul Kupiansky din provincia Harkov a Imperiului Rus. A venit pe lume în familia unui ofițer al Gărzii Imperiale, pe nume Ilia Mecinikov, moldovean de origine. El era descendentul lui Iurie Milescu-Spătarul, care, la rândul său, era nepotul boierului, politicianului, diplomatului si savantului Nicolae Milescu-Spătarul. Numele Mecinicov este o traducere a numelui Spătarul. Pe timpuri, așa li se spunea scutierilor domnitorilor.

Mama viitorului laureat al Premiului Nobel provenea și ea dintr-o familie de intelectuali. Emilia Nevakovici, originară din Varșovia, era fiica faimosului publicist evreu Lev Nevahovici.

Încă din copilărie, Mecinikov a început să manifeste interes pentru științele naturii. În anii de liceu, a fost eminent și înregistra performanțe mari în studiul limbilor străine. Ulterior, tânărul a început să vorbească fluent în limba germană și a devenit pasionat de citirea clasicilor materialismului – Feuerbach, Focht și alții. Până la absolvirea școlii, Ilia a început să urmeze cursuri suplimentare la instituțiile de învățământ superior. Mai târziu, a absolvit cu succes Universitatea din Harkov.

După absolvire, a plecat în Europa, unde și-a început cariera științifică. În timp ce lucra, Ilia Mecinikov a făcut cunoștință cu alți medici și biologi celebri, precum N. Pirogov, R. Leikart, L. Pasteur și A. Kovalevsky. Cu cel din urmă, a lucrat în domeniul microbiologiei și a pus bazele embriologiei comparate.

Principalele descoperiri ale lui Mecinikov au fost cele din domeniul imunologiei. Biologul a menționat în memoriile sale că, în timp ce lucra la microscop, i-a apărut ideea că „toate celulele similare cu cele deja studiate ar trebui să protejeze organismul de invaziile dăunătoare”. Așa a apărut imunologia.

Savantul a studiat imunitatea timp de 25 de ani.

„Aceste celule ar trebui să distrugă microbii prin digerarea lor, aducând astfel vindecare. Prin urmare, inflamația este o reacție de vindecare a corpului, iar simptomele dureroase reflectă doar lupta organismului cu microbii ”, susținea biologul.

Celulele „devoratoare” au fost numite fagocite, iar lucrarea lui Mecinikov a obținut Premiul Nobel. Pentru a sărbători, savantul a mers la moșia „Yasnaya Polyana”, în vizită la scriitorul rus Lev Tolstoi.

Omul de știință s-a stins din viață la Paris, pe 15 iulie 1916, la vârsta de 71 de ani, în urma mai multor atacuri de cord. Savantul și-a dat acordul ca după moarte, trupul său să fie folosit în scopuri științifice. Ulterior, corpul său urma să fie incinerarat și înmormântat pe teritoriul Institutului „Pasteur”, unde Mecinikov a lucrat mulți ani.

În prezent, descoperirile lui Mecinikov sunt studiate și utilizate de către medici, biologi, chimiști și alți specialiști.Pe lângă faptul că a descoperit fagocitoza și digestia intracelulară, Mecinikov este considerat drept fondator al embrologiei comparate și pioner al patologiei comparative a inflamației. Omul de știință a prezentat și dezvoltat unul dintre primele concepte de îmbătrânire și, de asemenea, a elaborat o dietă pe bază de probiotice, cu scopul de a prelungi durata vieții. Cercetătorul mai este numit drept „părinte al teoriei imunității înnăscute”.