Aproape 900.000 de refugiați ucraineni au ajuns în Rusia de la începutul războiului, afirmă Kremlinul. Presa rusă de opoziție a publicat mărturiile celor care au trecut hotarul, menționând că o bună parte dintre aceste persoane nici măcar nu știau unde vor ajunge, însă erau disperate și voiau să fugă din calea bombardamentelor.

Oamenii sunt transportați spre Federația Rusă prin Donețk sau prin Crimeea, iar la hotar petrece zile la rând în tabere de filtrare. Oficialii de la Kiev numesc aceste evacuări „deportări”, pe când Moscova susține că organizează astfel coridoare umanitare.

Ucraineanul Vitalii, soția sa și fiica lor de 1 an (ale cărui nume nu se precizează), au ajuns la Mariupol în prima zi de război. Familia a decis să se mute la rude din oraș dintr-un sat din apropiere și credea că se va afla în siguranță, dar au petrecut 40 de zile în subsol sau în apartament, transmite Meduza. Au petrecut următoarele patruzeci de zile fie în apartament, fie la subsol, iar mașina le-a fost lovită de un obuz. Ulterior, cuplul a aflat de la prieteni despre un autobuz de evacuare și au ajuns în Nikolskoye, localitate din apropierea Mariupolului. Acolo, toți bărbații au fost nevoiți să treacă prin percheziții.

„Am mers pe rând în rulotă, unde doi soldați au verificat totul: telefonul, tatuajele, lucrurile personale. Din câte am înțeles, am fost recunoscuți ca participanți la unele mitinguri anti-ruse. Și înainte de asta cunoștințele m-au sfătuit să șterg toate aplicațiile de mesagerie. Telefonul curat a devenit o problemă. A trebuit să dovedesc multă vreme că nu am nimic de-a face cu armata. Când m-am dezbracat, militarii au văzut un tatuaj cu un vultur american și au întrebat despre el foarte multe. Dar până la urmă mi-au permis să trec”, povestește Vitalii.

Konstantin din Berdyansk (numele schimbat) avea o afacere cu piese auto înainte de război. Bărbatul și-a luat soția și copilul și a decis să plece, dar nu a putu ajunge pe teritoriul controlat de ucraineni din cauza bombardamentelor. Singura opțiune era să plece în Rusia prin Crimeea. În regiunea Herson cei trei au trecut procedura de control al pașapoartele, femeia și copilul au fost lăsați să treacă, iar bărbatul a fost deposedat de pașaport și dus într-o încăpere unde se aflau câteva sute de indivizi.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Un alt bărbat care s-a aflat acolo, pe nume Maxim, pe banca de la intrare erau două cutii cu pașapoarte. Militarii ruși scoteau unul la întâmplare și pronunțau încet numele. Se forma „telefon stricat”, iar dacă persoana nu era identificată, își sărea rândul și aștepta până va fi chemat data viitoare. Bărbatul susține că în timpul interogatoriului a fost întrebat dacă bea, dacă fumează sau dacă își înșală soția.

Alexandr, de 19 ani, a relatat că a ajuns cu familia tabăra de filtrare din Starobeshevo, unde erau condiții îngrozitoare. Până la sala unde se serveau mese trebuiau să meargă trei kilometri pe jos, iar veceul era doar afară. Tânărul a fost interogat despre atitudinea pe care o are față de armata ucraineană, despre legături cu grupuri extremiste și i s-au luat amprente.

Iulia din Mariupol a plecat spre Nikolskoe la începutul lui aprilie. Aceasta a numărul 1300 în tabăra de filtrare și s-a gândit că va aștepta cel puțin o săptămână, însă a reușit să ajungă la Rostov cu un convoi format din 11 autobuze.

„La graniță a fost chemată câte o persoană din fiecare familie, rugată să pregătească gadgeturile și pașapoartele. M-au întrebat numele meu de familie, dacă am rude în Forțele Armate ale Ucrainei, dacă sunt căsătorită. I-am răspuns că nu locuiesc cu soțul meu și nu am nimic de-a face cu Forțele Armate ale Ucrainei. Au spus că vor afla mai multe despre mine”, povestește femeia.

Natalia, în vârstă de 59 de ani (numele schimbat), a părăsit Mariupolul împreună cu fiul, nora și nepoții ei. Aceștia fost nevoiți să stea la coadă pentru „filtrare” aproximativ douăsprezece ore.

„La început au bombardat totul, apoi ne-au luat amprente, de parcă am fi fost un fel de criminali. Telefonul a fost examinat complet, iar fiul a fost interogat timp de două ore, ca și cum ar fi de vină pentru ceva”, a relatat femeia.

Alți martori au povestit că erau rugați să explice mesajele de pe rețelele de socializare și au precizat că existau și persoane care nu treceau de filtrare și erau duse la Donețk pentru verificări suplimentare, însă soarta lor rămâne necunoscută.

„

#deportari #Donbas #evacuări #mărturii din Ucraina #războiul din Ucraina #tabere de filtrare

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.