În Republica Moldova nu există o înțelegere de cartel între furnizorii de carburanți. Mai mult decât atât, unii dintre ei ar lucra în pierdere din cauza presiunii care se pune pe acest domeniu. Totodată, nu benzinăriile sunt de vină pentru majorarea prețurilor din ultima perioadă de timp, ci statul și evoluția prețului la nivel mondial. Într-un interviu pentru NewsMaker, Șeful companiei de carburanți Bemol, Rafik Aliyev, a oferit mai multe detalii despre problemele privind prețul carburanților și ceea ce se întâmplă în domeniul respectiv.
Potrivit șefului Bemol, așa-numitul raport secret prezentat deputaților, nu este un document secret, ci doar un document. „Acesta nu este un raport, este un document preliminar pe care părțile ar trebui să îl discute. Nu a existat încă niciun dialog”.
În ceea ce privește compania noastră, pot spune că nu există înțelegeri cu nimeni. Nu am avut niciodată acorduri privind reglementarea prețurilor cu amănuntul. Stabilim prețul pe baza rentabilității la care avem dreptul. Când vedem că prețul de achiziție se modifică, atunci, în consecință, prețul de vânzare cu amănuntul se schimbă. Toate companiile de combustibil lucrează aproape la fel. O zi mai târziu sau o zi mai devreme prețurile se schimbă. Aici nu este loc de negocieri, piața în sine dictează regulile.
Referitor la prețul carburanților, acesta este direct influențat de accizele impuse de stat.
În 2019 accizele au fost de 5.414 lei pe tonă, în 2020 a crescut la 5.960 de lei pe tonă, plus 50 de bani pe litru. În 2021, acciza a crescut la 6.496 de lei pe tonă, sau alți 49 de bani pe litru. Adică timp de doi ani doar din cauza accizei costul benzinei a crescut. Acum priviți cotația de combustibil. În 2019, în primele trei luni, prețul de achiziție a fost de 537 USD pe tonă, în 2020 – 491 USD pe tonă, iar în 2021 – 550 USD pe tonă. În 2019, dolarul valora 17,2 lei, în 2020 – 17,6 lei, în 2021 – 17,5 lei. Datorită diferenței de curs valutar, prețul de achiziție a benzinei în 2020 și 2021 este plus 1%.
Presiune asupra petroliștilor
Deși valoarea accizelor a crescut, prețul de achiziție a crescut, cursul valutar a crescut și el, Rafik Aliyev explică de ce prețul la carburanți a fost micșorat.
Din cauza presiunii exercitate asupra noastră de la tribunele parlamentului. Informațiile distorsionate transmise de mass-media creează presiune publică. În primul rând, fiecare dintre noi este om. Simțim pe umerii noștri o vinovăție nerezonabilă, fără precedent, pe care nu o meritam.
Țara are probleme economice, pandemie, iar într-un final, vinovate au fost scoase companiile de carburanți. Nu avem de ales decât să vindem în pierdere, astfel încât spiritele să se răcească și să analizeze la rece faptul că odată cu comercializarea carburanților în pierdere, problemele oamenilor nu au dispărut. Pe segmentul de combustibil lucrăm în pierdere, dar compania noastră supraviețuiește din munca cafenelelor și magazinelor.
Rafik Aliyev afirmă că anul 2020 a fost unul dintre cei mai grei ani pentru afacerea sa, salvarea a venit însă din partea cafenelelor.
2020 a fost unul dintre cei mai răi ani din istoria companiei noastre. Este bine că am început să ne modernizăm din timp benzinăriile, am deschis cafenele și magazine, care acoperă pierderile din vânzarea combustibilului. Deși, cafenelele oferă acum mai puține venituri din cauza restricțiilor de carantină.
Să revenim la problema câștigurilor în 2020. Un expert a declarat că prețul petrolului a scăzut cu 67%, iar companiile de carburanți nu au redus prețurile cu amănuntul în consecință. A ajuns la concluzia că am câștigat mult. De fapt, nu este așa. Chiar la începutul crizei pandemice, am fost obligați să nu închidem benzinăriile. Dar granițele erau închise, autostrăzile erau goale, nu puteam trimite muncitori în concediu tehnic pentru că trebuia să continuăm să lucrăm.
Mașini și vânzări nu sunt, însă trebuie să menținem stațiile deschise, să plătim salariile și taxele. Nimeni nu s-a gândit să reducă taxele și impozitele.
Prețul pieței mondiale a scăzut cu 67% într-un timp scurt, dar a afectat doar prețul de achiziție, a cărui cotă, așa cum am spus, este mai mic de 40% în prețul de vânzare cu amănuntul pe piața internă. Componentele rămase, accizele și taxele, costurile noastre, au rămas aceleași și nu au scăzut. În consecință, prețul ar putea scădea doar în limita a 20%, ceea ce s-a și întâmplat.
