În 1988, reprezentanți ai intelectualității găgăuze au creat mișcarea “Gagauz halkî”, în traducere Poporul găgăuz. În data de 21 mai 1989, la primul congres al „Poporului găgăuz”, a fost votată rezoluția grupului care a cerut crearea unei republici autonome în sudul Moldovei, cu capitala la Comrat.
În data de 19 august 1990, grupul condus de Stepan Topal a proclamat Găgăuzia ca republică autonomă din cadrul URSS. Guvernul de la Chișinău a calificat această decizie drept neconstituțională.
După un proces lung de negocieri, cu implicarea mai multor actori naționali și internaționali, precum liderul Turciei cu mai multe compromisuri din ambele părți, Comratul acceptă revenirea comunității găgăuze cu statut special în câmpul constituțional al Republicii Moldova.
În data de 23 decembrie 1994, Legislativul de la Chișinău a adoptat „Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei”, însemnând unitatea țării cu garantarea unor drepturi autonome de autogestiune.
Astăzi, Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte componentă a Republicii Moldova. Are trei limbi oficiale. Multe organizații europene de apărare a drepturilor omului, dar și istoricii consideră UTA Găgăuzia drept model de succes pentru rezolvarea conflictelor etnice.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului „Gagauzia Dialogue”, implementat de CMI – Fundația pentru pace Martti Ahtisaari și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate în materiale aparțin autorilor și nu reprezintă pozițiile CMI sau ale Suediei.
