Primul val al deportărilor staliniste a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Zeci de mii de oameni din Basarabia și nordul Bucovinei au fost urcați în trenuri marfare și transportați cu forța în Siberia și Kazahstan. Această acțiune a urmărit în primul rând eliminarea vechilor elite: primari, intelectuali și membrii partidelor din România interbelică. Mulți nu au supraviețuit condițiilor dure, iar familiile lor au fost separate și tratate inuman, transmite tvr.md.
În primul val, din 12-13 iunie 1941, au fost deportate peste 30.000 de persoane. Listele deportaților erau întocmite cu numeroase abateri – scrise de mână, fără ștampile sau fără aviz oficial de la vreo instituție de stat. Au fost vizați cei mai activi reprezentanți ai populației locale – primari, ofițeri, polițiști, intelectuali și familiile lor.
„Din RSSM, în operațiunea de deportare în masă din 12/13 iunie au fost strămutate forțat 18 530 persoane, planul inițial fiind cu peste o mie de persoane mai mare. Mai exact, 1183 de persoane reușesc să evite tragedia care îi aștepta. Dintre acestea, trei persoane au reușit să se ascundă, 133 n-au fost arestate din motive de boală, 318 și-au schimbat în ajun domiciliul, iar 829 au fost scoase din liste, retrăgându-li-se învinuirile ad-hoc „din cauza insuficienței de materiale compromițătoare”, informează Agenția Națională a Arhivelor.
Deplasarea cu trenul a durat până la trei săptămâni și a decurs în condiții inumane, în plină vară: fiecărui deportat îi reveneau câte 200 de grame de apă pe zi și doar pește sărat pentru mâncare.
La fiecare oprire a trenului, în câmp erau aruncate cadavre, care, fie erau îngropate sumar, fie erau lăsate drept hrană pentru animale. Cei care ajungeau la destinație erau repartizați să muncească în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri și în cooperative meșteșugărești.
Deportările au provocat destrămarea comunităților, sărăcirea satelor și instaurarea unei stări de frică și neîncredere, ceea ce a afectat profund structura socială și identitară a regiunii. Mulți ani la rând, nimeni nu avea voie să vorbească despre tot ce s-a întâmplat.
După deportările din iunie 1941, au urmat alte două valuri de deportări în masă din RSS Moldovenească.
