În fiecare an, prestigioasa revistă „The Economist” alege o „țară a anului”. Premiul nu se acordă nici celei mai mari, nici celei mai bogate și nici celei mai fericite, ci celei care, în opinia jurnaliștilor, și-a îmbunătățit cel mai mult imaginea în 2021.

Printre câștigătoarele din trecut s-au numărat Uzbekistan (pentru abolirea sclaviei), Columbia (pentru că a făcut pace) și Tunisia (pentru că s-a deschis către democrație). Anul acesta, menționează publicația, a fost unul dificil, mohorât și doar câteva „stele” au strălucit. Printre ele s-a numărat însă și Republica Moldova, scrie Bani.md.

În 2021, Covid-19 a continuat să răspândească nenorocirea, în timp ce vaccinurile concepute în mod atât de strălucit au fost distribuite în mod inegal și au apărut noi variante, cum ar fi Omicron. În multe țări, libertățile civile și normele democratice au fost erodate. Principalul lider al opoziției din Rusia, Alexei Navalnîi, a fost încarcerat. Susținătorii lui Donald Trump au luat cu asalt Capitoliul în SUA. Războaiele civile au cuprins Etiopia și Myanmar. Cu toate acestea, în mijlocul întunericului, câteva țări au strălucit, scrie The Economist.

Principalele candidate la titlul de „țara anului 2021”

În micul stat Samoa, justiția a dezamorsat o criză constituțională, a dat afară partidul aflat la putere de 33 de ani și un prim-ministru care pretindea că a fost ales de Dumnezeu și a instalat un reformator, prima femeie care ocupă această funcție.

Moldova, una dintre cele mai sărace țări din Europa, a fost mult timp un centru pentru spălarea banilor din Rusia. Dar la sfârșitul anului 2020 a ales-o ca președinte pe Maia Sandu, o luptătoare împotriva corupției, iar în 2021 a încredințat partidului ei controlul în Parlament, arată The Economist.

Zambia și-a recâștigat democrația. În urmă cu un an, țara era coruptă și falimentară. În august, conducătorii săi au încercat să fraudeze alegerile, dar populația l-a votat pe Hakainde Hichilema, un om de afaceri liberal, cu o marjă atât de mare, încât fraudarea votului a eșuat. De atunci, Hichilema a încheiat un acord cu FMI, a promis că va reduce subvențiile risipitoare la combustibil și electricitate și a început să investigheze corupția.

Lituania a luptat și ea pentru valorile democratice și s-a dovedit o țară curajoasă. Dacă acest stat baltic ar fi un oraș, abia dacă ar intra în top 40 din China, după populație. Cu toate acestea, a sfidat guvernul de la Beijing, permițând Taiwanului să deschidă un birou de reprezentare în Vilnius, capitala Lituaniei. Pe de altă parte, Lituania a ținut piept unor regimuri autoritare. A oferit adăpost disidenților din Belarus și Rusia, inclusiv femeii care a câștigat, probabil, cele mai recente alegeri prezidențiale din Belarus, Svetlana Tihanovskaia. Liderul autoritar al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a încercat să se răzbune forțând mii de refugiați „de import” să treacă granița lituaniană. Lituania a răspuns ferm, dar ceva mai uman decât Polonia, pe care Belarusul a provocat-o în același mod. „Dar chiar și așa, nu ea este câștigătorul nostru”, menționează The Economist.

#The Economist

Republica Moldova nu va relua, în condițiile actuale, achizițiile de energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan (MGRES). Ministrul Energiei, Dorin Junghietu, spune că energia produsă acolo nu mai este competitivă ca preț, iar revenirea la acest furnizor ar implica și riscuri legate de gaze, sancțiuni și funcționarea pieței energetice.

Potrivit lui Junghietu, energia de la Cuciurgan era considerată ieftină în trecut deoarece centrala funcționa cu gaze livrate de Gazprom, pentru care regiunea transnistreană nu achita. Între timp, cantitatea de gaze disponibilă pentru regiune a scăzut de la aproximativ 5,7 milioane de metri cubi pe zi la 2,5–3 milioane de metri cubi.

Ministrul susține că, dacă MGRES ar cumpăra acum gaz la prețul pieței pentru a produce energie pentru malul drept, costurile ar fi mult mai mari.

Pentru producerea unui MWh de energie electrică, centrala consumă aproximativ 3 MWh de gaze. La un preț de circa 60 de euro/MWh pentru gaze, plus cel puțin 5 euro pentru transport, doar combustibilul ar costa aproximativ 195 de euro pentru fiecare MWh de electricitate. Cu toate costurile de funcționare, estimarea ajunge la aproximativ 220 de euro/MWh.

Prin comparație, în luna iulie, Energocom a procurat energie din surse interne și din import la un preț mediu ponderat de 133,86 euro/MWh. Astfel, potrivit ministrului, cumpărarea gazelor la prețul pieței și producerea energiei la MGRES ar fi considerabil mai scumpă decât energia procurată în prezent.

O altă variantă ar fi folosirea cărbunelui, însă și aceasta ar necesita investiții mari. Grupurile centralei au fost proiectate pentru antracit de calitate înaltă din Donbas, iar un singur grup poate consuma aproximativ 1.000 de tone de cărbune pe zi.

Adaptarea cazanelor pentru un alt tip de cărbune ar costa, potrivit estimărilor prezentate de Junghietu, aproximativ 9,5 milioane de euro pentru fiecare cazan. Reparațiile centralei ar necesita alte 20–30 de milioane de euro, iar lucrările ar putea dura între nouă și 12 luni.

Un alt argument invocat de ministru este situația companiei care controlează MGRES. Centrala este controlată de Inter RAO UES, companie rusă inclusă pe lista entităților vizate de măsuri restrictive ale Uniunii Europene.

Junghietu mai spune că MGRES ar trebui să respecte aceleași reguli ale pieței energetice ca orice alt furnizor. Este vorba despre grafice de livrare, notificări comerciale, echilibrarea sistemului și decontarea dezechilibrelor.

Ministrul atrage atenția și asupra faptului că Republica Moldova încearcă să-și reducă dependența de MGRES prin dezvoltarea producției interne, a interconexiunilor cu România și a capacităților de stocare.

În același timp, Junghietu susține că energia regenerabilă produsă în Moldova poate ajunge la prețuri apropiate de cele care erau considerate avantajoase la Cuciurgan. La licitațiile pentru noi capacități, prețurile au fost de aproximativ 67 și 62 de euro/MWh pentru energia eoliană și circa 59 de euro/MWh pentru energia solară.

„Astăzi putem construi în Republica Moldova capacități noi de producere a energiei regenerabile la prețuri comparabile cu ceea ce numeam cândva „energia ieftină de la Cuciurgan”… Nu înseamnă că Ministerul Energiei exclude din principiu orice opțiune. În energie, circumstanțele și riscurile se pot schimba, iar responsabilitatea noastră este să analizăm permanent toate soluțiile care pot asigura securitatea aprovizionării și cel mai bun cost pentru consumatori. Dar, în condițiile de astăzi, răspunsul privind reluarea achizițiilor de la MGRES este nu. Nu din considerente ideologice, ci din motive foarte concrete: nu există suficiente gaze, producerea din gaze cumpărate la prețul actual nu este competitivă, alternativa cărbunelui este dificilă și costisitoare, există riscuri legate de sancțiuni, iar orice eventual furnizor trebuie să respecte regulile pieței energetice din Republica Moldova”, a subliniat ministrul.

Din data de 28 iulie, Guvernul a instituit stare de alertă în sectorul energetic pentru o perioadă de 30 de zile. În ultimele săptămâni, autoritățile au cerut populației să reducă consumul de energie în orele de vârf, după ce temperaturile ridicate și producția redusă au dus la apariția unor riscuri de deficit.