Primăvara a venit mai devreme în anumite zone din Marea Britanie și aceasta este un motiv de îngrijorare. Schimbările climatice au făcut ca plantele din Marea Britanie să înflorească, în medie, cu o lună mai devreme decât înainte, arată un nou studiu. Asta ar putea duce la perturbarea ecosistemelor și la dispariția unor specii.

Dacă temperaturile globale continuă să crească în ritmul actual, primăvara ar putea începe în februarie în mod regulat, potrivit studiului publicat în revista Proceedings of the Royal Society B.

„Rezultatele sunt cu adevărat alarmante”, spune profesorul Ulf Büntgen, autorul principal al studiului, de la Departamentul de Geografie al Universității din Cambridge. „Când plantele înfloresc prea devreme, este de așteptat să apară consecințe dăunătoare pentru fauna sălbatică, dar și pentru agricultură și grădinărit”.

În timpul iernii, plantele sunt capabile să se protejeze de îngheț, deoarece ele intră într-un fel de latență, într-o hibernare. Cu toate acestea, o primăvară timpurie face să debuteze mai repede faza în care plantele încep să crească. Dacă în acest răstimp apare un îngheț, plantele vor avea de suferit, iar unele pot muri. Cei mai expuși sunt pomii fructiferi.

Studiul vorbește despre o tendință pe termen lung. Mai mult, și în alte părți ale lumii s-au înregistrat sezoane recente de înflorire timpurie.

În martie 2021, Japonia a înregistrat cea mai timpurie înflorire de cireș din ultimii 1.200 de ani . În 2019, un val de căldură din Statele Unite a făcut ca floarea -soarelui să înflorească mai devreme decât de obicei.

Un alt motiv de îngrijorare este ceea ce cercetătorii numesc „nepotrivire ecologică”, respectiv o problemă legată de sincronizarea ecosistemelor. Plantele, insectele, păsările și animalele sălbatice au evoluat de-a lungul timpului pentru a-și coordona modul în care se dezvoltă. O modificare a acestui ciclu poate iniția o reacție în lanț, provocând daune ecosistemelor.

„O anumită plantă înflorește și atrage un anumit tip de insectă, care atrage un anumit tip de pasăre și așa mai departe”, a spus Büntgen. Dar dacă o componentă răspunde mai repede decât celelalte, există riscul ca acestea să nu fie sincronizate, ceea ce poate duce la dispariția unor specii și la pierderea biodiversității dacă nu se pot adapta suficient de repede, a adăugat el.

Studiul a analizat peste 400.000 de observații făcute în perioada 1753 – 2019, cu privire la peste 400 de specii de plante și arbuști. Chiar dacă nu existau măsurători de temperatură, în Marea Britanie se făceau încă din secolul XVIII observații extinse despre data înfloririi diverselor plante și ierburi.

Primele date de înflorire au fost comparate cu înregistrările climatice lunare, care au arătat că prima înflorire medie a avansat cu o lună întreagă și este strâns legată de creșterea temperaturilor globale.

Aceste date sunt stocate în calendarul Naturii, o bază de date cu 3,5 milioane de intrări care datează din 1730.

„Pentru a înțelege cu adevărat ce impact au schimbările climatice asupra lumii noastre, avem nevoie de aceste seturi de date care privesc ecosistemele întregi pe o perioadă lungă de timp”, a explicat Büntgen.

Potrivit acestuia, Calendarul Naturii este o resursă științifică cu valoare foarte ridicată: „Pe lângă înregistrările privind temperaturile, îl putem folosi pentru a urmări modul în care schimbările climatice afectează diverse ecosisteme din Marea Britanie”.

#fenomen #plante #primăvara

Puține lucruri de pe Pământ au rezistat atât de mult timp în fața schimbărilor. În timp ce clădirile istorice și invențiile care au marcat evoluția omenirii ne atrag atenția, există și minuni ale naturii pe lângă care trecem uneori fără să le cunoaștem povestea, scrie antena3.ro.

Copacii se numără printre cele mai longevive forme de viață de pe planetă. De-a lungul mileniilor, au oferit umbră, adăpost și oxigen, devenind repere ale unor locuri și martori tăcuți ai istoriei. Unii dintre ei au supraviețuit mii de ani, încă dintr-o perioadă în care civilizația arăta cu totul altfel.

Dar unde se află cel mai bătrân copac din lume și care este secretul longevității sale?

Methuselah, pinul care a supraviețuit timp de milenii

În Munții Albi din California, Statele Unite, crește unul dintre cei mai vechi copaci cunoscuți de pe Pământ. Este un pin din specia Great Basin bristlecone pine, botezat Methuselah, după personajul biblic Matusalem, bunicul lui Noe, despre care Biblia spune că a trăit 969 de ani.

Copacul a fost descoperit în anii 1950 de cercetătorul Edmund Schulman și a devenit celebru pentru vârsta sa impresionantă. Este considerat cel mai bătrân copac individual, care nu face parte dintr-o colonie de arbori conectați prin același sistem de rădăcini, a cărui longevitate a fost confirmată prin metode științifice.

Methuselah nu este însă singurul exemplar remarcabil din această zonă. În apropiere se află un alt pin, al cărui nume nu a fost făcut public și despre care cercetătorii au stabilit că ar putea fi chiar mai vechi.

Câți ani are cel mai bătrân copac din lume?

Vârsta copacilor poate fi stabilită prin analizarea inelelor de creștere, fiecare dintre acestea oferind indicii despre un an din viața arborelui.

În cazul lui Methuselah, au fost prelevate probe în 1957. Ulterior, dendrocronologul Tom Harlan, de la Laboratorul de Cercetare a Inelelor Arborilor al Universității din Arizona, a comparat inelele de creștere și a confirmat că arborele are peste 4.800 de ani.

În 2009, același cercetător a analizat și o probă mai veche, prelevată de Edmund Schulman dintr-un alt pin din Munții Albi, înainte de moartea acestuia. Proba provenea de la un copac viu, rămas fără nume, despre care s-a estimat că are peste 5.000 de ani. Acesta ar putea fi, așadar, cel mai bătrân arbore viu individual a cărui vârstă a fost verificată.

Înainte ca Methuselah să fie recunoscut drept unul dintre cei mai bătrâni arbori vii din lume, recordul îi era atribuit pinului Prometheus, din statul Nevada. Copacul a fost tăiat în 1964 de Donald Rusk Currey, un doctorand care studia istoria climatică a regiunii. Analiza ulterioară a inelelor de creștere a arătat că arborele avea aproximativ 4.900 de ani, existând estimări potrivit cărora ar fi putut depăși 5.000 de ani. Circumstanțele tăierii rămân controversate, iar dispariția sa este considerată unul dintre cele mai cunoscute exemple ale pierderii unui exemplar natural excepțional în urma unei intervenții umane.

Numele Prometheus provine din mitologia greacă, de la titanul care le-ar fi oferit oamenilor focul.

De ce este ținut secret locul în care se află Methuselah?

Pădurea Ancient Bristlecone Pine se găsește în Munții Albi din California și adăpostește exemplare de pini care au supraviețuit timp de milenii.

Cu toate acestea, poziția exactă a lui Methuselah și a copacului despre care se crede că este și mai vechi a fost păstrată secretă. Măsura a fost luată pentru a preveni deteriorarea arborilor, vandalismul sau alte intervenții care le-ar putea pune în pericol existența.

Timp de decenii, nici măcar fotografiile care ar fi permis identificarea cu ușurință a exemplarelor nu au fost distribuite pe scară largă. În 2021, însă, imagini apărute online au făcut ca localizarea lui Methuselah să devină mai ușor de identificat.

Importanța protejării arborilor cu valoare istorică a revenit în atenția publicului și după un incident petrecut în Marea Britanie.

În septembrie 2023, celebrul sicomor din Sycamore Gap, comitatul Northumberland, a fost tăiat intenționat. Copacul, vechi de aproximativ 300 de ani, devenise un reper cunoscut, aflat într-o depresiune naturală a terenului, lângă Zidul lui Hadrian.

În 2025, doi bărbați, Daniel Graham și Adam Carruthers, au fost condamnați la câte patru ani și trei luni de închisoare pentru tăierea ilegală a arborelui și deteriorarea Zidului lui Hadrian, monument protejat și inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Care este secretul longevității acestor copaci?

Pinii din specia Great Basin bristlecone pine sunt considerați printre cei mai longevivi arbori de pe planetă. Ei cresc în regiunile montane înalte din California, Nevada și Utah, în condiții care ar fi dificile pentru multe alte specii.

Secretul longevității lor este legat tocmai de mediul neprielnic în care se dezvoltă. Temperaturile scăzute, solurile sărace și condițiile aspre încetinesc considerabil creșterea copacilor.

Ritmul lent de dezvoltare contribuie la formarea unui lemn foarte dens, care îi ajută să reziste mai bine putrezirii, insectelor și ciupercilor. Astfel, deși cresc în condiții dificile și pot avea un aspect aparent fragil, acești arbori reușesc să supraviețuiască mii de ani.

Longevitatea lor este o dovadă a modului în care unele specii se adaptează mediului și rezistă în fața unor schimbări care se desfășoară pe perioade mult mai lungi decât o viață omenească.