Conflictul privind gazul între Rusia și Ucraina nu este deloc nou și datează încă de la începutul anilor 2000, iar neînțelegerea a fost întotdeauna însoțită de mai multe declarații privind datoriile Kievului și responsabilitățile pe care le are Moscova. Până în 2025, deși au existat anumite deconectări în țara vecină, părțile ajungeau la numitor comun, interesul de a prelungi contractul fiind amiabil chiar și după 2014, când Rusia a provocat scindări teritoriale în Donețk și Lugansk și a anexat Crimeea.
Problema a devenit de nerezolvat pe 1 ianuarie 2025, când ultimul contract privind tranzitul, (n. red.: semnat în 2019) între ucraineni și ruși a expirat. Este evident că după atacul trupelor lui Putin în februarie 2022, autoritățile ucrainene nu au putut renegocia acordul cu statul agresor.
Șantajul energetic a fost întotdeauna una dintre armele Kremlinului împotriva Moldovei și a altor țări post-sovietice. Luând în considerare tranzitul combustibilului albastru prin Ucraina, „războiul gazului” dintre Moscova și Kiev ne-a vizat de la independență și până acum. Plus la asta, concernul rus mai pune pe umerii Moldovei o datorie pe care Chișinăul nu o recunoaște. În contextul invaziei ruse în Ucraina, problema a devenit mai stringentă, deoarece era clar că administrația de la Kiev cel mai probabil nu va avea vreun acord cu o companie rusească, cu legături în administrația lui Putin.
În 2021, fostul ministru Andrei Spînu și șeful Gazprom Alexei Miller au semnat prelungirea contractului de livrare a gazului în Moldova pentru 5 ani, cu achitarea în baza unei noi formule de calcul. De atunci lui Spînu i s-a tras și porecla „dominatorul”, datorită colegei sale Ala Nemerenco, care a analizat pe Facebook limbajul non-verbal al celor doi.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Revenind la document, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică anunța atunci că potrivit înțelegerii „Gazprom se obligă să livreze, iar S.A. Moldovagaz se obligă să recepționeze și să achite gazele naturale în volum de 1 238 mil. m3, pentru alimentarea cu gaze naturale a părții drepte a Nistrului și 2 062 mil. m3 pentru partea stângă a Nistrului, astfel volumul total contractat de S.A. „Moldovagaz” constituie 3 300 mil. m3 de gaze naturale”.
Concernul rus nu a ținut cont de document, iar apoi a scăzut volumul gazului livrat, ca într-un final să avem 5,7 milioane de metri cubi zilnic, volum pe care autoritățile au decis să în transporte în stânga Nistrului, pentru a cumpăra lumină mai ieftină de la centrala de la Cuciurgan. Oficialii de la Chișinău au anunțat de mai multe ori că partea dreaptă a Nistrului nu achită factura pentru această cantitate de combustibil albastru.
La sfârșitul anului 2024, ex-ministrul Energiei al Moldovei, Victor Parlicov, a avut o întrevedere cu Alexei Miller. Pe agenda discuțiilor s-a regăsit și subiectul livrărilor de gaz în Transnistria, iar partea rusă a sugerat Chișinăului să se înțeleagă cu Kievul.
Pe 1 ianuarie 2025 au fost sistate livrările gazului rusesc în regiunea separatistă a Republicii Moldova, Moscova și Tiraspolul acuzând administrația de la Chișinău, Kiev și Bruxelles de provocarea crizei energetice și umanitare.
